Treceți la conținutul principal

Postări

Primăvară și pizza

Pentru un gurmand, orice masă e o sărbătoare. Ea trebuie savurată în tihnă, concentrat, fără a fi disturbat de ceva sau de cineva, și încheiată cu un desert și o băutură bună. Pentru că o mâncare bine gătită îl face pe gurmand fericit. Ba mai mult, o mâncare bună poate deveni o amintire prețioasă.
Ce legătură este, însă, între mâncare și primăvară? Păi primăvara este iarăși un motiv să fim fericiți. De cum apar primii ghiocei, cenușiul iernii începe să se șteargă, doamnele și domnișoarele își calcă rochițele colorate, iar Facebook-ul se umple de fotografii cu flori.

Pentru cei care își doresc să fie cu adevărat fericiți, ar trebui să existe un fel de mâncare care să combine gustul delicios și prospețimea primăverii.

Desigur, știți deja că m-am gândit la pizza. O pizza mai deosebită, decupată în formă de floare. Există forme speciale de decupat aluatul, disponibile în magazine și pe site-urile specializate. Sau puteți desena chiar voi pe o coală, pe care să o decupați după contur și ap…
Postări recente

Feerie de iarnă cu miros de pizza

Afară ninge cu fulgi mari. Dar ce spun, parcă sunt bulgări care cad cu viteză în capetele oamenilor. În
 fața ferestrei, în intersecție, s-a blocat o mașină. O alta vrea să o depășească și se împotmolește și ea. Nu se mai deosebește drumul de trotuar. Prăpădul alb e la apogeu.  Înăuntru, în casă, încă am bradul împodobit. Luminițele strălucesc în culori și parcă văd felii de pizza agățate de crengi. Închid ochii și îi deschid iar. Feliile triunghiulare sunt tot acolo, văd chiar și sosul cum se scurge pe parchet. E clar, mi-e foame.

Centrala merge de câteva ore, dar tot mi-e frig. Mi-am pus o bască în cap, să mă încălzesc, dar fără rezultat. Ultima soluție e să pornesc cuptorul. De abia aștept momentul când bucătăria se va umple iar de arome. Recunosc, e și un mod de a-mi teroriza vecinii, care, podidiți de mirosurile din bucătăria mea, mă întreabă uneori ce am mai gătit. Și îmi mărturisesc că salivează abundent atunci când pe mine mă apucă cheful de bucătăreală.

Pentru mine, gătitul e un…

Centrul Vechi, sărățele și Crăciun în avans

Zilele trecute am fost la București, cu treburi. M-am cazat acasă la două prietene, undeva în Centrul Vechi. Sâmbătă, în jurul prânzului, am vizitat târgul de carte, apoi, pe un frig de crăpau oasele, ne-am întors acasă. Am intrat doar la un Mega și am cumpărat două sticle de vin rose. Urma să avem musafiri în seara aceea.

Odată ajunse acasă, am luat prânzul, iar apoi eu m-am culcat puțin. Mă chinuia o răceală și aveam o permanentă stare de somnolență.

Am dormit mai mult decât îmi planificasem. Când m-am trezit, m-am dus în bucătărie. Mirosea bestial a aluat copt. Fetele erau ocupate: făceau sărățele și clătite. Maria decupa din aluat inimioare, ursuleți, omuleți și steluțe, le dădea cu sare și apoi presăra chimen. Kira pregătea aluatul pentru clătite, în timp ce cânta „Chestnuts roasting on an open  fire”. O frumoasă colindă americană.

M-am oferit să le ajut, dar m-au refuzat categoric. M-au trimis la masă și mi-au spus să deschid sticla de vin. Vinul era ușor, demisec și mergea bine cu…

De Crăciun mâncăm pizza

O parte importantă a tradițiilor de Crăciun sunt cele culinare. Mesele se umplu cu sarmale, friptură de porc, șnițele, salată boeuf și cozonaci.
Însă în fiecare familie există tradiții proprii, și se lasă și puțin loc pentru mici experimente. Mai ales în familiile unde sunt copii, e important să se gătească și feluri care să le placă acestora, altfel există riscul ca ei să se îndoape cu cozonac și să nu mai mănânce mâncare „adevărată”.

Eu vă propun ca de Crăciun să încercați... pizza. Pizza de sărbătoare, cu cârnați (dacă vă plac) sau cu alte ingrediente pe care le încercați mai rar, cum ar fi somonul sau ananasul. Copiilor cu siguranță le va plăcea o pizza cu cât mai puține ingrediente. Puteți pregăti mini-pizza, decupând blaturile la mărimea unei palme (puteți face asta folosind un pahar), pe care apoi să le așezați pe un platou și pe care să le serviți ca aperitiv.

Pentru a le da o satisfacție celor mici, va trebui să vă puneți imaginația la lucru. Din aluatul pentru blat veți putea…

Bucătăreala de Crăciun

Simt cel mai bine atmosfera sărbătorilor în bucătărie. Poate că pentru că cea mai dragă imagine legată de Crăciun îmi rămâne cea în care eu, alături de mama  și de sora mea, pregăteam, în aceeași bucătărie, dulciuri și bucate. Erau momentele noastre împreună, când ne împărtășeam ultimele noutăți, când glumeam și ne tachinam, când ne revedeam după o despărțire lungă și ne bucuram una de prezența celeilalte. Sora mea s-a mutat de câțiva ani în străinătate, și probabil că imaginea aceea nu va mai fi refăcută nicicând.

Anul acesta, de când s-a dat startul pregătirilor pentru sărbători, aproape că m-am mutat în bucătărie. Desigur, vorbesc despre timpul meu liber. Și exagerez puțin. Dar e adevărat că am petrecut destul de mult timp în preajma cuptorului, pregătind surprize dulci pentru prieteni. În timp ce lucram, ascultam colinde de pe laptopul pe care consultam și rețetele. Ce e drept, nu era ca pe vremuri, când pregăteam cozonaci împreună cu mama și cu sora mea, căci atunci nu aveam lapto…

Pizza din miez de noapte

Am o problemă: mă trezesc noaptea şi mi-e foame. O foame de lup. Aşa că beau o gură de apă, merg la baie şi apoi bâjbâi până la frigider. Uneori nu găsesc nimic interesant în el. De fapt, e o strategie: nu îmi cumpăr bunătăţi, ca să nu mănânc prea mult.

Dar penuria aceasta e insuportabilă uneori. Ieri m-am trezit pe la 3. Cu ochii cârpiţi de somn, am cercetat rafturile frigiderului. Un vânt aspru sufla peste ele. Am găsit, totuşi, nişte ciuperci champignon, nişte mozzarella şi câteva felii de şuncă. Şi atunci mi s-a aprins un beculeţ: pizza!

Mi-am amintit că aveam nişte blaturi de pizza rămase din urmă cu două zile, când avusesem invitaţi nişte prieteni la masă. Mai era şi pastă de roşii.

M-am apucat de gătit. Am curăţat ciupercile, le-am feliat. Am ras mozzarella şi am tăiat bucăţi feliile de şuncă. Am încins cuptorul. Am aranjat totul pe blaturi şi am dat la copt. În câteva minute, casa mirosea demenţial. Prietenul meu s-a trezit şi l-am văzut apărând în bucătărie. Saliva.

De abia am aş…

Într-o lume ideală vom mânca sănătos cu toţii

Întotdeauna, când mă întorc din oraş acasă, trec pe lângă un local de unde răzbat în stradă mirosuri pătrunzătoare. Nu e un miros de ulei ars şi rânced, cum am simţit cu alte ocazii în preajma unui alt fast-food, ci o aromă plăcută de carne, sos de roşii, ceapă şi mirodenii. Combinaţia îmi trezeşte întotdeauna papilele gustative, şi cu siguranţă nu doar mie, căci în fast-food-ul respectiv e mereu plin de lume.

Localul e deschis de câteva luni, dar eu nu am intrat încă. Mi-am propus să mă ţin departe de tentaţii, pe cât posibil, ca să nu mă îngraş exagerat. Cu toate astea, le sunt recunoscătoare proprietarilor localului, care mă delectează periodic cu arome paradisiace.

În mine se dă mereu o luptă între dorinţa de a mânca sănătos şi poftele mele nebune. Ce zic eu luptă, e un adevărat război. De fapt, e doar un aspect al veşnicei confruntări dintre raţional şi emoţional. În cazul meu, de obicei câştigă emoţionalul. Şi poftele.

Dar cum ar fi dacă noi toţi ne-am decide să mâncăm sănătos? …