Treceți la conținutul principal

Postări

Cum era să divorţez din pricina unei pizza

La începutul lunii trecute, într-o seară, soţul meu a ajuns acasă cam cu o jumătate de oră mai târziu decât de obicei. Nu era mult şi se mai întâmpla să întâzie câteva minute. De obicei, uita de el la o bârfă cu colegii  de serviciu, sau juca Solitair în birou. Alteori erau blocaje în trafic sau trebuia să facă un ocol, să cumpere una, alta pentru casă, de la supermarket.

Dar în seara aceea nu era nimic de acest gen. Am observat că avea o pată pe cămaşă, în zona pieptului, şi i-am cerut să se dezbrace. Urma să pun haine la spălat. L-am văzut că se codeşte şi imediat am intrat la idei. M-am închis în baie, cu cămaşă cu tot, şi am analizat pe îndelete pata. Părea o combinaţie de ulei şi sos de roşii. Bine că nu e ruj, m-am gândit, şi imediat am intrat la idei. Am pus maşina de spălat la treabă şi m-am întors la soţul meu.

-Vrei să mănânci ceva? Avem ardei umpluţi, i-am spus.
-Nu mi-e foame, mi-a răspuns, iar mie mi-a urcat tensiunea imediat. Ardeii umpluţi erau mâncarea lui preferată. Nu …
Postări recente

Fericirea e într-o felie de pizza

Ce vrei să te faci când o să fii mare?, mă întrebau toţi adulţii din viaţa mea în urmă cu nişte ani buni. Iar eu răspundeam: ginecolog, jurnalist, mamă a zece copii adoptaţi, în funcţie de perioada în care mă aflam. Dacă m-ar întreba azi, le-aş spune că aş vrea să mă fac Dumnezeu. Nu mult, doar pentru un minut, şi să dau o singură poruncă: anul să conţină mai multe luni august. Una este mult prea puţin. Şi doar ştim că luna august este luna bucuriei, când rudele şi prietenii noştri plecaţi peste mări şi ţări se întorc acasă. Din păcate, doar o dată pe an.

În perioada aceea, de abia aştepţi să se termine orele de serviciu ca să poţi să te întâlneşti cu ei. Îi convoci în centrul vechi, le arăţi terasele, le spui denumirile lor, alegeţi una şi vă aşezaţi la o masă. Comandaţi limonade şi pizza, iar unul dintre copii se supără că la terasa voastră nu se serveşte pizza Marguerita. Celălalt copil îşi comandă pizza cu multă brânză, sau, cum spune el, “quatre fromages”.

A trăit deja în Franţa j…

Vine diaspora acasă. Pizza sau mamaliga ?

August. Perioada concediilor. Diaspora se întoarce acasă. Pentru o lună, se reunesc fiica cu mame, nurori cu soacre, fii cu taţi şi gineri cu socri. Timp de o lună, aragazul din bucătărie funcţionează mai mult ca niciodată, duşul e mereu ocupat şi dormitoarele sunt supraaglomerate.

Adela a venit din Italia. Are un job acolo, la fel şi soţul ei, român şi el. Au doi copii născuţi la Milano, pe care mama Adelei, Viorica, de abia aşteaptă să-i vadă. Se înţelege greu cu ei – copiii nu prea o rup româneşte – dar se bucură să-i vadă şi le cumpără o grămadă de jucării. De care, de altfel, copiii se plictisesc mai repede decât ai crede.

În prima seară, Adela şi Viorica au stat de vorbă. Despre jobul Adelei, despre cât de bine câştigă, despre copiii care au răcit de trei ori anul ăsta, despre munca grea a soţului, despre medicamentele scumpe din România, despre mărirea pensiilor, despre cumpărăturile care sunt mai scumpe anul ăsta decât în toamnă, despre bulionul pus pe iarnă şi despre toţi vecin…

Pizza la micul dejun? De ce nu?!

Fiecare societate îşi are prejudecăţile ei. Este greu să lupţi cu ele, mai ales că au rădăcini adânci în subconştient. Dar dacă îţi propui să le demontezi, vei vedea că, de multe ori, aceste credinţe nu au nicio logică. Pur şi simplu, ele nu ar trebui să existe.

De exemplu, în societatea românească se crede că pizza nu este un aliment potrivit pentru micul dejun. El ar fi destinat, mai degrabă, meselor de prânz sau cinei.

Toţi cei care se interează cât de cât de sfaturile medicilor ştiu că cea mai importantă masă a zilei este micul dejun. El ar trebui să fie hrănitor şi complet, pentru că de micul dejun depinde energia noastră pe întreg parcursul zilei. Aşadar, ce ar putea fi mai potrivit decât o pizza?

Nu sunt adepta dietelor cu apă şi lămâie, dar ştiu din experienţă că cina ar trebui să fie o masă uşoară. Aşadar, pizza nu este un aliment potrivit pentru cină. Desigur, uneori ne putem răsfăţa cu pizza la cină dar... în restul zilelor, de ce să nu mâncăm pizza la micul dejun?!

Unii spun c…

Pauza de pizza

Când am fost în Franța, cel mai tare m-a impresionat religiozitatea cu care se respectă siesta. Între orele 12 și 14, toată lumea este în pauză de masă. Practic, o țară întreagă este paralizată timp de două ore. În afară de restaurante și magazine, totul este închis: oamenii trebuie să mănânce și să se odihnească.

În România, un astfel de obicei lipsește cu desăvârșire. Dar, cum tot oameni suntem și noi, trebuie să mâncăm în intervalul celor opt ore, cât se presupune că stăm la serviciu. Așa că furăm niște timp din program și, mai pe față, mai pe ascuns, ciugulim câte ceva. Că e vorba de un sandvici sau de o masă copioasă, asta depinde de la caz la caz, în funcție de buget, de pofta de mâncare, de tupeu și, nu în ultimul rând, de șefi.

Dacă vrei să mănânci bine și să-ți oferi o jumătate de oră de bucurie, este foarte probabil că vei comanda  o pizza. Ea are avantajul că este concomitent un aliment simplu și bogat, cu un buchet de arome care îți dă senzația mâncării bine gătite, și care …

Pizza Hut o să livreze haleală cu o mașină fără șofer

Îți amintești de camionul de livrare automatizat din episodul super creepy „Crocodile” din Black Mirror. Ei bine, ghici ce? Scenariul s-a transformat în realitate.

Citiţi articolul aici: https://www.vice.com/ro/article/bj575d/tipul-asta-e-nervos-ca-primeste-incontinuu-pizza-gratis-in-mod-misterios

În ultimele două săptămâni și jumătate, pe Guido Grolle îl sună încontinuu magazine de pizza ca să-l anunțe că are o comandă. Inboxul îi e plin de e-mailuri care îl anunță că pizza e pe drum. Dar de fiecare dată când curierul vine la el la birou să-i lase pizza, Grolle îi spune nervos, pentru a o mia oară, că el n-a comandat nicio pizza.

Conform Nuhr Rachrichten, avocatul german primește pizza după pizza, la diverse momente ale zilei, fără să le fi comandat vreodată. Până acum, au ajuns la el peste o sută de pizze de la diverse pizzerii din Hamburg, iar el încă nu înțelege de ce dracu’ i se întâmplă asta.

Pentru unii oameni, ăsta ar fi un vis devenit realitate. Dar pentru Grolle e un coșmar.

Picnic cu pizza

Multă vreme, am crezut că cea mai bună pizza e cea mâncată la serviciu, în pauza de prânz, împreună cu colegii de birou. Pizza ale cărei arome par să treacă prin uşă şi să ajungă la toţi ceilalţi colegi din instituţie, care îşi fac apariţia în biroul vostru rând pe rând, şi fiecare se serveşte cu câte o felie.
Dar am greşit. Am aflat că cea mai bună pizza e cea mâncată la iarbă verde, pe malul unui râu, într-un loc curat, fără rahaţi de câine, seara, după răsăritul lunii. Cea degustată împreună cu familia, la o ieşire în timpul săptămânii, după serviciu, când eşti obosit şi înfometat.
Ai mai multe feluri de pizza, câte una pentru fiecare, dar voi faceţi troc, daţi o felie de pizza cu şuncă şi ciuperci contra unei felii cu patru feluri de brânză, după care deschideţi sticla de vin roze, ce merge cu somonul de pe al treilea fel de pizza. Şi apoi, în amurg, jucaţi ping-pong pe iarbă, adulţi cu copii, în timp ce luna se ridică tot mai sus şi o cioară curioasă ţopăie prin preajmă.

Povestiţi…