Treceți la conținutul principal

Cea mai rapidă pizza făcută în casă


          Ştiţi zilele acelea când şeful vă cere să staţi peste program, iar familia vă aşteaptă acasă la cină? În frigider nu aveţi nimic gătit, iar copiii ar mânca ceva cald şi bun. Pentru astfel de zile aglomerate şi grele s-a inventat cea mai rapidă pizza care se poate prepara acasă.


          Reţeta e potrivită şi pentru cei care nu se prea pricep la bucătăreală, pentru că presupune folosirea unor felii de pâine în locul pregătirii aluatului. Ce poate fi mai simplu decât atât? Totodată, pizza rapidă are calitatea că se poate prepara din aproape orice ingrediente aveţi în casă. Şi, nu în ultimul rând, e deosebit de gustoasă!

          Aşadar, aveţi neapărată nevoie de: pâine feliată (de preferat, o pâine mai veche), puţin lapte rece, pastă de roşii sau ketchup. Celelalte ingrediente sunt la libera alegere: şuncă, salam, orice fel de brânză (le puteţi combina, dar ar fi bine să aveţi şi mozzarella sau caşcaval, care se topesc delicios la căldură), slănină, porumb, măsline, ardei, ceapă, somon afumat, ouă etc.


          Primul pas este să înmuiaţi fiecare felie de pâine în lapte. Nu le ţineţi prea mult, căci se vor înmuia prea tare şi se vor rupe. Apoi aşezaţi o coală de hârtie de copt într-o tavă şi aranjaţi feliile de pâine una lângă alta, completând spaţiile libere cu bucăţi de pâine mai mici. Nu este recomandabilă folosirea, în locul hârtiei de copt, a foliei de aluminiu, deoarece are efecte negative asupra sănătăţii. Ungeţi întreaga suprafaţă obţinută din alăturarea feliilor de pâine cu pastă de roşii preparată în casă sau cu ketchup. În cazul în care vreţi să folosiţi ouă, trebuie să le bateţi cu puţină sare, ca pentru omletă, şi să întindeţi amestecul peste pâine. În continuare, aşezaţi ingredientele pe feliile de pâine, având grijă să le împrăştiaţi cât mai uniform. Pe deasupra radeţi caşcaval sau mozzarella.


          Introduceţi tava în cuptorul preîncălzit şi lăsaţi-o aproximativ 15 minute.


          Veţi avea parte de o seară plăcută în familie, iar gătitul nu vă va fi obosit prea tare. Puteţi să-i cooptaţi la prepararea pizzei rapide şi pe copiii dumneavoastră, a căror poftă de mâncare va creşte exponenţial. Gătitul împreună cu copiii este un prilej de a sta de vorbă cu ei, de a vă înveseli şi de a-i educa. Iar astfel de momente sunt adesea creatoare de amintiri de neuitat. Peste ani, atât dumneavoastră, cât şi copiii dumneavoastră vă veţi aminti cu plăcere de aceste clipe petrecute în familie.


          Poftă bună!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Arome, mirosuri, parfumuri

V-ați gândit vreodată la importanța mirosurilor pentru noi, oamenii?
Desigur, noi nu suntem animale, nu avem simțul mirosului atât de fin precum câinii, spre exemplu, mirosurile nu sunt esențiale pentru viața noastră, și totuși...

Mă gândesc că, atunci când suntem printre mulți oameni, mereu ne facem o primă impresie în funcție de mirosul lor. Dacă miros a murdărie sau a transpirație, îi disprețuim. Îi catalogăm ca boschetari sau măcar ca nespălați ori neglijenți. Dacă miros a parfum, dar miros prea tare, spunem că sunt țoape. Dacă parfumul pare ieftin, iar este o bulină neagră pentru cel care îl poartă.

Când intrăm într-o casă străină, primul lucru pe care îl simțim este mirosul. Ne place dacă e aerisit sau dacă miroase vag a flori. Nu ne place dacă aerul este îmbâcsit sau dacă miroase a igrasie.

Dar dacă în casa străină în care am intrat miroase a mâncare? Un miros puternic de pizza ne va aminti că ne este foame. Un miros de ciocolată sau vanilie ne va da speranțe că gazda urmează să n…

Centrul Vechi, sărățele și Crăciun în avans

Zilele trecute am fost la București, cu treburi. M-am cazat acasă la două prietene, undeva în Centrul Vechi. Sâmbătă, în jurul prânzului, am vizitat târgul de carte, apoi, pe un frig de crăpau oasele, ne-am întors acasă. Am intrat doar la un Mega și am cumpărat două sticle de vin rose. Urma să avem musafiri în seara aceea.

Odată ajunse acasă, am luat prânzul, iar apoi eu m-am culcat puțin. Mă chinuia o răceală și aveam o permanentă stare de somnolență.

Am dormit mai mult decât îmi planificasem. Când m-am trezit, m-am dus în bucătărie. Mirosea bestial a aluat copt. Fetele erau ocupate: făceau sărățele și clătite. Maria decupa din aluat inimioare, ursuleți, omuleți și steluțe, le dădea cu sare și apoi presăra chimen. Kira pregătea aluatul pentru clătite, în timp ce cânta „Chestnuts roasting on an open  fire”. O frumoasă colindă americană.

M-am oferit să le ajut, dar m-au refuzat categoric. M-au trimis la masă și mi-au spus să deschid sticla de vin. Vinul era ușor, demisec și mergea bine cu…

Când mi-e poftă de pizza

Am citit undeva despre un studiu care arată că între creierele celor care amână tot timpul ceea ce au de făcut și ale celor care se apucă imediat de treabă există diferențe structurale. Eu, una, mă număr printre „procrastinators”, adică printre cei care își amână treburile cât de mult posibil.

Am început textul atât de savant doar pentru a vă spune că fac asta chiar și când mi-e poftă de ceva bun. Am zile în care mi se pune pata pe câte un aliment. În general este vorba despre alimente nesănătoase, desigur. Spre exemplu, într-o zi mi se pune pata pe parizer. Sunt în stare să mănânc un kilogram de parizer din cel mai scârbos, din cel mai ieftin, pe care îl găsesc la magazinul din blocul meu. Alteori mi se face o poftă incredibilă de pizza. Din care nu aș avea voie să mănânc, pentru că oricum am multe kilograme în plus și ar trebui, nu-i așa, să ronțăi doar cotoare de varză. Deci, cum spuneam, creierul meu urlă „pizza!!!”. Cel mai simpu ar fi să mă îmbrac, să cobor în stradă și să merg c…