Treceți la conținutul principal

Cele mai scumpe pizza din lume

Pizza ne pare a fi un fel de mâncare foarte  obișnuită și comună, dar ingredientele de lux pot face din aceasta o delicatesă scumpă și chiar de elită.

Royal Pizza

Cheful italian Renato Viola din orașul sudic Agropoli servește o pizza unică numită "Louis XIII". În aspect, aceasta este o pizza perfect obișnuită, cu o dimensiune standard de 20 cm în diametru. Specialitatea chefului Viola Renato este această pizza foarte scumpă din produse de cea mai înaltă calitate. Pentru aluat se folosește făină specială, sare roșie austriacă de origine Murray iar câteva din ingredientele nobile sunt: caviarul de homar, carnea de homar și tonul proaspăt. Toate acestea sunt condimentate cu o brânză mozzarella de bivoliță foarte scumpă și coniac nobil maturat.
Ca rezultat, acest preparat de mică dimensiune este cea mai scumpă pizza din lume și costă 8, 3 mii de euro.

Pizza Preciosa 

Bucătarul celebru Domenico Corolla a oferit și el versiunea sa de cea mai scumpă pizza numită Pizza Royale 007. Diametrul acestui fel este de 30 cm, dar ingredientele speciale sunt caviarul, homarul înmuiat în coniac, somonul scoțian afumat, medalioane de vânat, sos de roșii și oțetul balsamic. Partea de sus a pizzei prețioase este împodobită cu fulgi de aur comestibil de 24 de carate. Pizza Preciosa a fost vândută din licitație pentru suma de 4,2 mii de dolari. Toate fondurile colectate au fost direcționate în scopuri caritabile.

Luxury Pizza

Pizza de lux numită Luxury Pizza  este pregătită într-unul dintre cele mai populare restaurante din New York. Restaurantul Nissino Bellissima Pizza, situat în Manhattan,  oferă o pizza specială, care conține în mare parte din caviar negru, iar pentru umpluturi sunt folosite carnea proaspătă de homar și wasabi. Proprietarul restaurantului Nino Selimaj susține  că a inventat această pizza pentru oamenii care pot aprecia cu adevărat luxul gastronomic. Costul unei Luxury Pizza ajunge la 1 mie.

Pizza – scurt istoric

Pizza este gătită de peste o mie de ani. Chiar și în Grecia antică, aluatul a fost copt împreună cu legume, carne, măsline și brânză. Pizza din Grecia a servit drept farfurie, și a fost numită plakuntos, ceea ce înseamnă "pâine coaptă plat".

Pizza a fost o mâncarea oamenilor obișnuiți. În mod special era gătită frecvent de simplii agricultori italieni. Dar într-o zi, pizza ajunge la masa regală ca și cadou pentru frumoasa Margareta de Savoia, soția regelui Umberto I. După numele frumoasei regine pizza cu roșii, mozzarella și busuioc a fost numită „Margherita“.

Până în prezent, pizza este una dintre cele mai comune feluri de mâncare din lume. În Japonia, acesta este preparat cu țipar și calmar,  în India, cu carne tocată de miel și brânză de soia iar în Pakistan – pizza e îmbelșugată de curry picant.

În total, în lume, există mai mult de 2 mii de nume diferite de pizza.

Dar pentru gurmanzi pregătesc o pizza specială, care devine cea mai scumpă pizza din lume.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Arome, mirosuri, parfumuri

V-ați gândit vreodată la importanța mirosurilor pentru noi, oamenii?
Desigur, noi nu suntem animale, nu avem simțul mirosului atât de fin precum câinii, spre exemplu, mirosurile nu sunt esențiale pentru viața noastră, și totuși...

Mă gândesc că, atunci când suntem printre mulți oameni, mereu ne facem o primă impresie în funcție de mirosul lor. Dacă miros a murdărie sau a transpirație, îi disprețuim. Îi catalogăm ca boschetari sau măcar ca nespălați ori neglijenți. Dacă miros a parfum, dar miros prea tare, spunem că sunt țoape. Dacă parfumul pare ieftin, iar este o bulină neagră pentru cel care îl poartă.

Când intrăm într-o casă străină, primul lucru pe care îl simțim este mirosul. Ne place dacă e aerisit sau dacă miroase vag a flori. Nu ne place dacă aerul este îmbâcsit sau dacă miroase a igrasie.

Dar dacă în casa străină în care am intrat miroase a mâncare? Un miros puternic de pizza ne va aminti că ne este foame. Un miros de ciocolată sau vanilie ne va da speranțe că gazda urmează să n…

Centrul Vechi, sărățele și Crăciun în avans

Zilele trecute am fost la București, cu treburi. M-am cazat acasă la două prietene, undeva în Centrul Vechi. Sâmbătă, în jurul prânzului, am vizitat târgul de carte, apoi, pe un frig de crăpau oasele, ne-am întors acasă. Am intrat doar la un Mega și am cumpărat două sticle de vin rose. Urma să avem musafiri în seara aceea.

Odată ajunse acasă, am luat prânzul, iar apoi eu m-am culcat puțin. Mă chinuia o răceală și aveam o permanentă stare de somnolență.

Am dormit mai mult decât îmi planificasem. Când m-am trezit, m-am dus în bucătărie. Mirosea bestial a aluat copt. Fetele erau ocupate: făceau sărățele și clătite. Maria decupa din aluat inimioare, ursuleți, omuleți și steluțe, le dădea cu sare și apoi presăra chimen. Kira pregătea aluatul pentru clătite, în timp ce cânta „Chestnuts roasting on an open  fire”. O frumoasă colindă americană.

M-am oferit să le ajut, dar m-au refuzat categoric. M-au trimis la masă și mi-au spus să deschid sticla de vin. Vinul era ușor, demisec și mergea bine cu…

Când mi-e poftă de pizza

Am citit undeva despre un studiu care arată că între creierele celor care amână tot timpul ceea ce au de făcut și ale celor care se apucă imediat de treabă există diferențe structurale. Eu, una, mă număr printre „procrastinators”, adică printre cei care își amână treburile cât de mult posibil.

Am început textul atât de savant doar pentru a vă spune că fac asta chiar și când mi-e poftă de ceva bun. Am zile în care mi se pune pata pe câte un aliment. În general este vorba despre alimente nesănătoase, desigur. Spre exemplu, într-o zi mi se pune pata pe parizer. Sunt în stare să mănânc un kilogram de parizer din cel mai scârbos, din cel mai ieftin, pe care îl găsesc la magazinul din blocul meu. Alteori mi se face o poftă incredibilă de pizza. Din care nu aș avea voie să mănânc, pentru că oricum am multe kilograme în plus și ar trebui, nu-i așa, să ronțăi doar cotoare de varză. Deci, cum spuneam, creierul meu urlă „pizza!!!”. Cel mai simpu ar fi să mă îmbrac, să cobor în stradă și să merg c…