Treceți la conținutul principal

Condimente pentru pizza: 8 idei delicioase

Pizza se naște ca o mâncare  din popor din cauza simplității materiilor prime folosite atât pentru a face aluatul, cat si pentru a combina condimentele care poate satisface si atrage chiar și regii. De-a lungul timpului, această mâncare a fost adesea văzută ca o mâncare aproape improvizată, plasată în fundal în comparație cu alte feluri de mâncare fină de gastronomie națională; acum însă pizza  poartă  haine noi, se potrivește chiar printre preferintele gurmanzilor.

Pizza este perfectă atunci când este îmbogățită de condimente simple, dar este, de asemenea, capabilă să uimească ca un vehicul versatil de excelență gastronomică. Există, totuși, unele toppinguri  care sunt adevărate pietre de temelie, clasice, atemporale sau un mariaj al gusturilor.

Pizza Margherita
Pentru o Pizza Margherita autentică - roșii decojite, ulei de măsline extra virgin, mozzarela din lapte de vacă numită fiordilatte, busuioc: sunt ABC-ul  pentru o margherita de calitate. Regina pizzelor își găsește punctul forte în simplitatea și autenticitatea ingredientelor.

Pizza Rossa cu Mozzarella de Bivolita
Rossa cu mozzarella de bivoliță. Printre variantele de pizza rossa pe baza de rosii, una dintre cele mai de succes este cea cu mozzarella de bivoliță, tocata riguros pe un blat crud, aflat chiar in afara cuptorului, cu o cana de ulei de masline extra virgin combinata cu o mana de frunze de busuioc. Simplu, dar eficient.

Flori de dovleac, hamsii, fiordilatte. Această pizza albă cu flori de dovleac este una dintre cele mai populare combinații: anchois  de calitate și  fiordilatte face ca această pizza să fie clasică în tradiție.

Pizza Flori de Dovleac
Pizza cu cartofi. Cartofii au fost întotdeauna o bună combinație pe lângă o varietate largă de brânzeturi sau preparate reci. Tăiați în felii subțiri și puși la copt sau zdrobite pe aluat înainte de a intra la cuptor, cartofii sunt printre cele mai versatile legume pe care le puteți găsi ca un pansament pentru o pizza. Folosite, de asemenea, singure sau combinate cu o mozzarella bună își revendică cu siguranță un loc printre gusturile alese.

Pizza cu Gorgonzola
Gorgonzola și brânză albastră. Pe o blat alb, cu un voal de mozzarella, brânzeturile albastre cu gorgonzola în prim plan reușesc să cucerească și palatele mușcătură după mușcătură. Combinate cu ceapa sau cu reducție de vin sau otet balsamic, fac din această pizza o experiență senzorială reală.

Pizza Marinara. Ca și margherita acestă pizza necesită foarte puține materii prime excepționale pentru a putea uimi. Întotdeauna, acest tip de pizza este acoperit cu o rosii de calitate, pusă generos la copt cu usturoi tăiat în bucați și o rundă de ulei de măsline extra virgin. Este completată cu o mână de oregano proaspăt și alte uleiuri de măsline extra virgine. O marinara bine făcută este cartea de vizită a unei pizzerii. Varianta cea mai populară este cu anchois.
Pizza Marinara

Pizza Diavola. Acest tip de pizza are variații de gust în diferite regiuni. Caracteristica principală este gustul picant, dat de ardeiul iute cu aromă puternică combinat cu carne. Cele două variante principale sunt de Sardinia (cu adaos de brânză pecorino, cârnați uscați și ardei iute) și calabrezul clasic, care include condimente picante sau salam picant de porc numit nduja, împreună cu măsline, toate gătite strict pe o bază roșie.
Pizza Diavola - Picanta

Pizza cu somon. Pizza cu pește nu este ușor de făcut chiar și pentru riscul de ardere sau uscare a materiilor prime delicate pe aluat; somonul însă se comportă foarte bine în combinație cu pizza, dar trebuie să fie scos din cuptor foarte repede. O bună alternativă este să îl adăugați sub stratul de brânză pentru a proteja  somonul în timpul gătitului. Blatul acestei pizza este alb cu fiordilatte amestecat cu o brânză proaspătă ușor acidă: un exemplu bun este dat de iaurt, care poate fi folosit în doze mici împreună cu o mozzarella simplă.
Pizza cu somon

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Vara, la terasă

A venit vara. Terasele sunt pline. Când se lasă seara, se aud clinchete. De halbe, de furculițe lovite de farfurii. Berea și pizza sunt în top. E drept, sunt și câteva dudui care preferă salata. Numai că salata nu merge cu bere. Așa că beau apă plată cu lămâie. Un meniu potrivit pentru doamnele și domnișoarele obsedate de numărul de calorii îngurgitate. Pentru oamenii de gașcă, însă, există un alt meniu. Pizza și bere, cum spuneam. Bine, mai sunt și cei care cer platourile acelea imense cu cărnuri. Mici, bacon, cârnați, chestii. Nu spun, merg și acelea cu bere. Sunt okeiuțe. Dar pizza rămâne prima în topul preferințelor. Pizza place tuturor. De la copii la bătrâni. Femei și bărbați. „Carnivori” și vegetarieni. Toți salivează când aud de pizza. De altfel, nimeni nu spune „mergem la o salată”. Nici măcar „mergem la un cârnat”. Dar toată lumea a spus cel puțin o dată în viață „mergem la pizza”. E atât de firesc! Pizza merge atunci când ieși cu familia. Dar și atunci când ieși cu gașca

Pizza de sărbătoare

Se apropie sărbătorile şi, ca de obicei, mâncarea va fi prea multă. După Crăciun, ne vor rămâne o mulţime de resturi, pe care e păcat să le aruncăm, pentru că am dat o grămadă de bani pe mâncare şi, să nu uităm, pe lumea asta există milioane de oameni care   nu au ce mînca. La un moment dat obişnuiam să mă uit la emisiunile culinare de la TV. Sunt o gurmandă, dar nu şi o gospodină, aşa că de obicei nu aplicam ceea ce vedeam. Dar îmi făcea plăcere să privesc nişte bucătari buni, care lucrau cu plăcere şi care făceau minuni în bucătărie . Aşa am aflat, cu mare surprindere, că printre bucătarii străini există un adevărat cult al folosirii resturilor de mâncare. Sunt o mulţime de reţete bazate pe utilizarea acelor “leftovers”, a resturilor de mâncare rămase în frigider: o bucată de unt, câteva felii de brânză, un capăt de şuncă şi aşa mai departe. Nu e vorba că acei străini nu ar avea bani să-şi cumpere mâncare suficientă, ci de faptul că mâncarea este sfântă şi că ea nu se aruncă.

Pauza de pizza

Când am fost în Franța, cel mai tare m-a impresionat religiozitatea cu care se respectă siesta. Între orele 12 și 14, toată lumea este în pauză de masă. Practic, o țară întreagă este paralizată timp de două ore. În afară de restaurante și magazine, totul este închis: oamenii trebuie să mănânce și să se odihnească. În România, un astfel de obicei lipsește cu desăvârșire. Dar, cum tot oameni suntem și noi, trebuie să mâncăm în intervalul celor opt ore, cât se presupune că stăm la serviciu. Așa că furăm niște timp din program și, mai pe față, mai pe ascuns, ciugulim câte ceva. Că e vorba de un sandvici sau de o masă copioasă, asta depinde de la caz la caz, în funcție de buget, de pofta de mâncare, de tupeu și, nu în ultimul rând, de șefi. Dacă vrei să mănânci bine și să-ți oferi o jumătate de oră de bucurie, este foarte probabil că vei comanda  o pizza. Ea are avantajul că este concomitent un aliment simplu și bogat, cu un buchet de arome care îți dă senzația mâncării bine gătite, și ca