Treceți la conținutul principal

Pizza românească

Pizza nu este un preparat specific românesc, dar în ultimii ani a devenit foarte îndrăgit de români. Este un fel de mâncare săţios, gustos şi care se prepară rapid. Probabil italienii nu ar fi încântaţi de această idee, însă, între patru ochi, vă spun că pizza poate fi adaptată oricăror gusturi. Există pizza cu ananas, pizza cu cartofi pai, chiar şi pizza cu topping dulce. De ce nu ar exista şi o pizza românească?

Indiferent de ingredientele pe care le alegeţi, o pizza poate fi ratată din cauza unul blat nereuşit. E adevărat că fiecare pizzer îşi adaptează propria reţetă de blat, dar iată o variantă posibilă.

Într-un bol mare turnaţi 300 mililitri de apă rece, în care dizolvaţi un plic de drojdie uscată. Puteţi folosi şi drojdie proaspătă (1 cubuleţ). Adăugaţi 50 ml apă călduţă, o jumătate de linguriţă de sare, o linguriţă de zahăr şi puţin ulei de măsline de calitate. Omogenizaţi amestecul şi adăugaţi 600 grame de făină albă cernută, în ploaie. Aluatul se frământă până când devine elastic şi se dezlipeşte de pereţii bolului. Acoperiţi-l cu un prosop curat şi lăsaţi-l la căldură timp de o oră, să dospească. Apoi pudraţi blatul din lemn cu făină şi mai frământaţi puţin aluatul. Întindeţi-l cu sucitorul şi aşezaţi-l pe o foaie de copt. Daţi drumul la cuptor şi încălziţi bine tava în care urmează să puneţi blatul. Aşezaţi blatul, cu tot cu foaia de copt, pe tavă şi ungeţi-l cu pastă de roşii preparată în casă. Puteţi adăuga felii de cârnaţi, felii de slănină sau bacon, telemea, ceapă roşie. Deasupra radeţi caş proaspăt. Ţineţi preparatul la cuptor, la foc puternic, nu mai mult de 10 minute.

Această variantă de pizza are avantajul că poate fi preparată cu ingrediente pe care le avem în gospodărie. În plus, gustul mozzarellei nu este cu nimic mai presus de cel al caşului românesc, iar la căldură se comportă la fel. Dacă vă plac gusturile româneşti, acest fel de pizza s-ar putea să fie pe gustul dumneavoastră. Dacă, însă, nu vă plac experimentele şi preferaţi o pizza clasică, renunţaţi la caş şi la cârnaţi şi optaţi pentru mozzarella şi busuioc. Veţi avea o pizza italiană autentică. E strict decizia dumneavoastră. În lumea bucătarilor există o grămadă de reguli dar, la urma urmei, orice regulă e făcută pentru a fi încălcată. Iar gusturile şi aromele specifice anumitor zone s-au amestecat de-a lungul timpului şi continuă să se amestece, cu atât mai mult cu cât în ziua de azi şi oamenii, şi informaţiile circulă nestingherite prin lume.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Sâmbătă cu pizza

Sâmbătă am avut o nesperată zi liberă, aşa că mi-am spus să îmi fac de cap. M-am trezit târziu, deşi aveam de scris, şi pe la 12 am ieşit prin cartier, deşi îmi spusesem că nu voi ieşi din casă în ziua aceea.
Mi-am cumpărat nişte beri de la magazinul din colţ, apoi am mers la pizzeria despre care unele voci spun că ar fi cea mai bună din oraş. Acolo servea o singură domnişoară şi se vedea că de abia face faţă comenzilor. I-am spus că vreau o pizza pentru acasă.
Am consultat meniul şi iniţial am vrut să mă opresc la Pizza Primavera. Într-adevăr, era o vreme de primăvară, deşi era octombrie, cu soare şi păsări cântând, chiar dacă la magazinul din colţ au apărut primele mandarine, care convieţuiau paşnic cu nişte castane de import. Până la urmă, însă, am optat pentru Pizza Capriciosa, pentru că şi eu, în ultima vreme, m-am dovedit a fi capricioasă.
Domnişoara nu m-a întrebat dacă vreau ketchup, iar eu am uitat să precizez, fapt pe care aveam să îl regret mai târziu. Mi s-a spus că pizza …

De Crăciun mâncăm pizza

O parte importantă a tradițiilor de Crăciun sunt cele culinare. Mesele se umplu cu sarmale, friptură de porc, șnițele, salată boeuf și cozonaci.
Însă în fiecare familie există tradiții proprii, și se lasă și puțin loc pentru mici experimente. Mai ales în familiile unde sunt copii, e important să se gătească și feluri care să le placă acestora, altfel există riscul ca ei să se îndoape cu cozonac și să nu mai mănânce mâncare „adevărată”.

Eu vă propun ca de Crăciun să încercați... pizza. Pizza de sărbătoare, cu cârnați (dacă vă plac) sau cu alte ingrediente pe care le încercați mai rar, cum ar fi somonul sau ananasul. Copiilor cu siguranță le va plăcea o pizza cu cât mai puține ingrediente. Puteți pregăti mini-pizza, decupând blaturile la mărimea unei palme (puteți face asta folosind un pahar), pe care apoi să le așezați pe un platou și pe care să le serviți ca aperitiv.

Pentru a le da o satisfacție celor mici, va trebui să vă puneți imaginația la lucru. Din aluatul pentru blat veți putea…

Centrul Vechi, sărățele și Crăciun în avans

Zilele trecute am fost la București, cu treburi. M-am cazat acasă la două prietene, undeva în Centrul Vechi. Sâmbătă, în jurul prânzului, am vizitat târgul de carte, apoi, pe un frig de crăpau oasele, ne-am întors acasă. Am intrat doar la un Mega și am cumpărat două sticle de vin rose. Urma să avem musafiri în seara aceea.

Odată ajunse acasă, am luat prânzul, iar apoi eu m-am culcat puțin. Mă chinuia o răceală și aveam o permanentă stare de somnolență.

Am dormit mai mult decât îmi planificasem. Când m-am trezit, m-am dus în bucătărie. Mirosea bestial a aluat copt. Fetele erau ocupate: făceau sărățele și clătite. Maria decupa din aluat inimioare, ursuleți, omuleți și steluțe, le dădea cu sare și apoi presăra chimen. Kira pregătea aluatul pentru clătite, în timp ce cânta „Chestnuts roasting on an open  fire”. O frumoasă colindă americană.

M-am oferit să le ajut, dar m-au refuzat categoric. M-au trimis la masă și mi-au spus să deschid sticla de vin. Vinul era ușor, demisec și mergea bine cu…