Treceți la conținutul principal

Pizza românească

Pizza nu este un preparat specific românesc, dar în ultimii ani a devenit foarte îndrăgit de români. Este un fel de mâncare săţios, gustos şi care se prepară rapid. Probabil italienii nu ar fi încântaţi de această idee, însă, între patru ochi, vă spun că pizza poate fi adaptată oricăror gusturi. Există pizza cu ananas, pizza cu cartofi pai, chiar şi pizza cu topping dulce. De ce nu ar exista şi o pizza românească?

Indiferent de ingredientele pe care le alegeţi, o pizza poate fi ratată din cauza unul blat nereuşit. E adevărat că fiecare pizzer îşi adaptează propria reţetă de blat, dar iată o variantă posibilă.

Într-un bol mare turnaţi 300 mililitri de apă rece, în care dizolvaţi un plic de drojdie uscată. Puteţi folosi şi drojdie proaspătă (1 cubuleţ). Adăugaţi 50 ml apă călduţă, o jumătate de linguriţă de sare, o linguriţă de zahăr şi puţin ulei de măsline de calitate. Omogenizaţi amestecul şi adăugaţi 600 grame de făină albă cernută, în ploaie. Aluatul se frământă până când devine elastic şi se dezlipeşte de pereţii bolului. Acoperiţi-l cu un prosop curat şi lăsaţi-l la căldură timp de o oră, să dospească. Apoi pudraţi blatul din lemn cu făină şi mai frământaţi puţin aluatul. Întindeţi-l cu sucitorul şi aşezaţi-l pe o foaie de copt. Daţi drumul la cuptor şi încălziţi bine tava în care urmează să puneţi blatul. Aşezaţi blatul, cu tot cu foaia de copt, pe tavă şi ungeţi-l cu pastă de roşii preparată în casă. Puteţi adăuga felii de cârnaţi, felii de slănină sau bacon, telemea, ceapă roşie. Deasupra radeţi caş proaspăt. Ţineţi preparatul la cuptor, la foc puternic, nu mai mult de 10 minute.

Această variantă de pizza are avantajul că poate fi preparată cu ingrediente pe care le avem în gospodărie. În plus, gustul mozzarellei nu este cu nimic mai presus de cel al caşului românesc, iar la căldură se comportă la fel. Dacă vă plac gusturile româneşti, acest fel de pizza s-ar putea să fie pe gustul dumneavoastră. Dacă, însă, nu vă plac experimentele şi preferaţi o pizza clasică, renunţaţi la caş şi la cârnaţi şi optaţi pentru mozzarella şi busuioc. Veţi avea o pizza italiană autentică. E strict decizia dumneavoastră. În lumea bucătarilor există o grămadă de reguli dar, la urma urmei, orice regulă e făcută pentru a fi încălcată. Iar gusturile şi aromele specifice anumitor zone s-au amestecat de-a lungul timpului şi continuă să se amestece, cu atât mai mult cu cât în ziua de azi şi oamenii, şi informaţiile circulă nestingherite prin lume.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Arome, mirosuri, parfumuri

V-ați gândit vreodată la importanța mirosurilor pentru noi, oamenii?
Desigur, noi nu suntem animale, nu avem simțul mirosului atât de fin precum câinii, spre exemplu, mirosurile nu sunt esențiale pentru viața noastră, și totuși...

Mă gândesc că, atunci când suntem printre mulți oameni, mereu ne facem o primă impresie în funcție de mirosul lor. Dacă miros a murdărie sau a transpirație, îi disprețuim. Îi catalogăm ca boschetari sau măcar ca nespălați ori neglijenți. Dacă miros a parfum, dar miros prea tare, spunem că sunt țoape. Dacă parfumul pare ieftin, iar este o bulină neagră pentru cel care îl poartă.

Când intrăm într-o casă străină, primul lucru pe care îl simțim este mirosul. Ne place dacă e aerisit sau dacă miroase vag a flori. Nu ne place dacă aerul este îmbâcsit sau dacă miroase a igrasie.

Dar dacă în casa străină în care am intrat miroase a mâncare? Un miros puternic de pizza ne va aminti că ne este foame. Un miros de ciocolată sau vanilie ne va da speranțe că gazda urmează să n…

Când mi-e poftă de pizza

Am citit undeva despre un studiu care arată că între creierele celor care amână tot timpul ceea ce au de făcut și ale celor care se apucă imediat de treabă există diferențe structurale. Eu, una, mă număr printre „procrastinators”, adică printre cei care își amână treburile cât de mult posibil.

Am început textul atât de savant doar pentru a vă spune că fac asta chiar și când mi-e poftă de ceva bun. Am zile în care mi se pune pata pe câte un aliment. În general este vorba despre alimente nesănătoase, desigur. Spre exemplu, într-o zi mi se pune pata pe parizer. Sunt în stare să mănânc un kilogram de parizer din cel mai scârbos, din cel mai ieftin, pe care îl găsesc la magazinul din blocul meu. Alteori mi se face o poftă incredibilă de pizza. Din care nu aș avea voie să mănânc, pentru că oricum am multe kilograme în plus și ar trebui, nu-i așa, să ronțăi doar cotoare de varză. Deci, cum spuneam, creierul meu urlă „pizza!!!”. Cel mai simpu ar fi să mă îmbrac, să cobor în stradă și să merg c…

Condimente pentru pizza: 8 idei delicioase

Pizza se naște ca o mâncare  din popor din cauza simplității materiilor prime folosite atât pentru a face aluatul, cat si pentru a combina condimentele care poate satisface si atrage chiar și regii. De-a lungul timpului, această mâncare a fost adesea văzută ca o mâncare aproape improvizată, plasată în fundal în comparație cu alte feluri de mâncare fină de gastronomie națională; acum însă pizza  poartă  haine noi, se potrivește chiar printre preferintele gurmanzilor.

Pizza este perfectă atunci când este îmbogățită de condimente simple, dar este, de asemenea, capabilă să uimească ca un vehicul versatil de excelență gastronomică. Există, totuși, unele toppinguri  care sunt adevărate pietre de temelie, clasice, atemporale sau un mariaj al gusturilor.

Pentru o Pizza Margherita autentică - roșii decojite, ulei de măsline extra virgin, mozzarela din lapte de vacă numită fiordilatte, busuioc: sunt ABC-ul  pentru o margherita de calitate. Regina pizzelor își găsește punctul forte în simplita…