Treceți la conținutul principal

Ce înseamnă, pentru tine, “cea mai bună pizza”?

Poate că e cea cu multă brânză, care să se întindă delicios atunci când desprinzi felia de pe farfurie, sau cea cu extra ciuperci şi şuncă tăiată în felii aproape transparente.

Poate că e cea cu blat subţire şi crocant, care de abia susţine greutatea ingredientelor de deasupra, sau cea cu blat pufos, în care te afunzi atunci când muşti.

Poate că e cea cu peperoni, după care îţi ia foc gura, într-o explozie de arome, sau cea cu sos dulce, ca în copilărie.

Sau poate că cea mai bună pizza nu e cea cu cele mai potrivite ingrediente. Poate că gustul nu depinde numai de grosimea blatului sau de ketchup-ul pe care îl foloseşti, ci de locul unde te bucuri de mâncare. Poate preferi să mănânci pizza într-un restaurant fără fiţe, cu preţuri rezonabile şi unde încap la masă toţi prietenii tăi. Sau acasă, în pat, alături de iubita ta, în timp ce vă uitaţi la un film de dragoste şi ea te ţine de mână.

Poate îţi place momentul acela când te hotărăşti să nu guşti doar o felie, ci să mănânci după pofta inimii. Momentul în care spui “mai dă-o-ncolo de dietă” şi te gândeşti că o masă bună n-a omorât pe nimeni. Clipa în care renunţi să mai numeri caloriile şi te abandonezi senzaţiilor de mult uitate.

Nu, cu siguranţă, o pizza bună nu are de-a face doar cu gustul acestui preparat. Sunt multe ingrediente care fac o pizza să fie bună. Sunt amintirile pe care le ai de la primele întâlniri cu iubita ta, când v-aţi sărutat pe terasa unei pizzerii, şi ea avea o urmă de ketcup în colţul buzelor. Sunt primele încercări de a o scoate pe soţia ta din casă după ce a născut, când v-aţi dus la pizzerie cu cel mic, iar el a dormit în cărucior mai bine de o oră, într-o nesperată linişte. Sunt întâlnirile cu gaşca, când prietenul tău şi-a sărbătorit ziua de naştere şi vouă v-a fost jenă că ceilalţi clienţi ar fi putut vedea cadourile pe care i le-aţi adus. Cadouri cu subînţeles. Sunt vizitele la mama, într-un week-end, când ea s-a străduit să îţi prepare ceva bun şi a copt în soba cu lemne o pizza cu cârnaţi de casă.

O pizza bună e ca o cutie magică, din care pot ieşi, atunci când nu te aştepţi, cele mai frumoase momente ale vieţii. O pizza bună e ceva foarte familiar, şi totuşi atât de surprinzător.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cum alegem vinul pentru pizza

O pizza aburindă, abia scoasă din cuptor face cu ochiul oricăruia dintre noi. Capricciosa, Quattro stagioni, Diavola... sortimentele acestui arhicunoscut preparat cu origini italiene se bucură de o diversitate extraordinară, mai ales dacă ţinem cont şi că a fost adaptat după specificul fiecărei regiuni.
E drept, de multe ori alegem să comadăm pizza în momentele în care fie suntem pe fugă, fie nu ştim exact ce-am vrea să mâncăm. Avem totuşi şi alternativa de a prepara pizza în bucătăria proprie, după o reţetă perfect pe gusturile noastre.
Atunci când avem la masă pizza ne este foarte la îndemână, de multe ori din comoditate, să alegem alături de ea o bere sau un suc. Există însă şi o gamă largă de vinuri care complimentează mult mai bine deliciul din farfurie. Ca pentru orice preparat culinar însă, alegerea vinului ar trebui să ţină seama de o serie de reguli.
Continuarea articolului, aici: https://wineful.ro/cum-alegi-vinul-pentru-pizza/ .

Cum era să divorţez din pricina unei pizza

La începutul lunii trecute, într-o seară, soţul meu a ajuns acasă cam cu o jumătate de oră mai târziu decât de obicei. Nu era mult şi se mai întâmpla să întâzie câteva minute. De obicei, uita de el la o bârfă cu colegii  de serviciu, sau juca Solitair în birou. Alteori erau blocaje în trafic sau trebuia să facă un ocol, să cumpere una, alta pentru casă, de la supermarket.

Dar în seara aceea nu era nimic de acest gen. Am observat că avea o pată pe cămaşă, în zona pieptului, şi i-am cerut să se dezbrace. Urma să pun haine la spălat. L-am văzut că se codeşte şi imediat am intrat la idei. M-am închis în baie, cu cămaşă cu tot, şi am analizat pe îndelete pata. Părea o combinaţie de ulei şi sos de roşii. Bine că nu e ruj, m-am gândit, şi imediat am intrat la idei. Am pus maşina de spălat la treabă şi m-am întors la soţul meu.

-Vrei să mănânci ceva? Avem ardei umpluţi, i-am spus.
-Nu mi-e foame, mi-a răspuns, iar mie mi-a urcat tensiunea imediat. Ardeii umpluţi erau mâncarea lui preferată. Nu …