Treceți la conținutul principal

Cele mai controversate tipuri de pizza

„În Marea Britanie, a fost lansată o pizza acoperită de macaroane și brânză. Conține sos bechamel, macaroane, sos de brânză, brânză și ceapă crocantă. Nu e de mirare că internauții par să adore acest nou tip de „pizza”, considerat de mulți „o bombă calorică”, notează The Telegraph.
Nu e prima oară când toppingul de pe pizza stârnește discuții. În februarie, președintele Islandei a spus că ar interzice ananasul ca topping pe pizza. Acestea sunt alte varietăți de pizza care împart iubitorii de pizza în tabere diferite.”

 Continuarea articolului, aici: https://www.ebinedestiut.ro/s/cele-mai-controversate-tipuri-de-pizza-cu-macaroane-sau-cu-banana-si-curry/#.Wg9WkDdx3IU

„Orizza” - pizza cu blat de orez. Amestecul orezului cu blatul clasic, apărut în Taiwan și Coreea de Sud, întinde definiția pizzei la limită.

Pizza cu hot dog în aluat. În 2012, după ce brânza în blat a fost deja primită cu drag de americani, dar nu și de italieni, americanii au avut ocazia să guste și hot dog-ul în blat, rețetă care nu a avut același succes. După ce a fost scoasă din comerț, a apărut o petiție online pentru a aduce înapoi hot dog-ul în crustă, dar doar 77 au semnat-o.

Pizza cu porc de Guineea. Să mâncăm drăgălașul porc de Gunineea poate suna dur pentru noi, dar în Peru și Ecuador este o specialitate.

Pizza cu banana și curry. Pentru cei care consideră ca pizza Hawaiiană nu este bună, să încerce vartianta suedeză. Conține: banană, sos de curry, șuncă și bucăți mici de spaghete. Potrivit unei recenzii, pizza suedeză, nu ar fi totuși „așa de îngrozitoare”.

Pizza cu ciocolată - Pizza servită ca desert este o invenție nouă, care nu a fost primită bine de tradiționaliști, însă i-a încântat pe cei pasionați de dulciuri. O astfel de pizza, cu un diametru de 15 centimetri are 816 calorii.

Pizza micul dejun englezesc. Singurul lucru care poate enerva un englez, este să devii creativ cu micul lor dejun național. Adăugarea unui blat de pizza pe micul dejun englezesc cu siguranță ar fi interzis dacă președintele Islandei ar avea ceva de spus.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Feerie de iarnă cu miros de pizza

Afară ninge cu fulgi mari. Dar ce spun, parcă sunt bulgări care cad cu viteză în capetele oamenilor. În  fața ferestrei, în intersecție, s-a blocat o mașină. O alta vrea să o depășească și se împotmolește și ea. Nu se mai deosebește drumul de trotuar. Prăpădul alb e la apogeu.  Înăuntru, în casă, încă am bradul împodobit. Luminițele strălucesc în culori și parcă văd felii de pizza agățate de crengi. Închid ochii și îi deschid iar. Feliile triunghiulare sunt tot acolo, văd chiar și sosul cum se scurge pe parchet. E clar, mi-e foame. Centrala merge de câteva ore, dar tot mi-e frig. Mi-am pus o bască în cap, să mă încălzesc, dar fără rezultat. Ultima soluție e să pornesc cuptorul. De abia aștept momentul când bucătăria se va umple iar de arome. Recunosc, e și un mod de a-mi teroriza vecinii, care, podidiți de mirosurile din bucătăria mea, mă întreabă uneori ce am mai gătit. Și îmi mărturisesc că salivează abundent atunci când pe mine mă apucă cheful de bucătăreală. Pentru mine, gătitul

Ketchup-ul, sosul favorit al lui Jane Austen

“Îl avem cu toţii pe masă. O pastă roşie, mai degrabă lichidă, închisă într-un recipient din plastic. Nu ne-am putea închipui că, iniţial, ketchup-ul nu a avut nicio legătură cu pătlăgelele roşii, principalul ingredient, şi nici cu Italia, patria pastelor... Ketchup-ul, susţin istoricii, vine de la cuvântul chinezesc „koe-chiap” sau „ke-tsiap”, care se traduce prin saramură de peşte sau peşte fermentat. La origine, sosul semăna mai mult cu cel de soia pe care îl cunoaştem astăzi sau cu sosul Worcestershire, bazat pe saramura de peşte, ierburi şi condimente…” Continuarea articolului, aici: https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/ketchup-ul-sosul-favorit-al-lui-jane-austen  

Ce înseamnă, pentru tine, “cea mai bună pizza”?

Poate că e cea cu multă brânză, care să se întindă delicios atunci când desprinzi felia de pe farfurie, sau cea cu extra ciuperci şi şuncă tăiată în felii aproape transparente. Poate că e cea cu blat subţire şi crocant, care de abia susţine greutatea ingredientelor de deasupra, sau cea cu blat pufos, în care te afunzi atunci când muşti. Poate că e cea cu peperoni, după care îţi ia foc gura, într-o explozie de arome, sau cea cu sos dulce, ca în copilărie. Sau poate că cea mai bună pizza nu e cea cu cele mai potrivite ingrediente. Poate că gustul nu depinde numai de grosimea blatului sau de ketchup-ul pe care îl foloseşti, ci de locul unde te bucuri de mâncare. Poate preferi să mănânci pizza într-un restaurant fără fiţe, cu preţuri rezonabile şi unde încap la masă toţi prietenii tăi. Sau acasă, în pat, alături de iubita ta, în timp ce vă uitaţi la un film de dragoste şi ea te ţine de mână. Poate îţi place momentul acela când te hotărăşti să nu guşti doar o felie, ci să mănâ