Treceți la conținutul principal

Cele mai controversate tipuri de pizza

„În Marea Britanie, a fost lansată o pizza acoperită de macaroane și brânză. Conține sos bechamel, macaroane, sos de brânză, brânză și ceapă crocantă. Nu e de mirare că internauții par să adore acest nou tip de „pizza”, considerat de mulți „o bombă calorică”, notează The Telegraph.
Nu e prima oară când toppingul de pe pizza stârnește discuții. În februarie, președintele Islandei a spus că ar interzice ananasul ca topping pe pizza. Acestea sunt alte varietăți de pizza care împart iubitorii de pizza în tabere diferite.”

 Continuarea articolului, aici: https://www.ebinedestiut.ro/s/cele-mai-controversate-tipuri-de-pizza-cu-macaroane-sau-cu-banana-si-curry/#.Wg9WkDdx3IU

„Orizza” - pizza cu blat de orez. Amestecul orezului cu blatul clasic, apărut în Taiwan și Coreea de Sud, întinde definiția pizzei la limită.

Pizza cu hot dog în aluat. În 2012, după ce brânza în blat a fost deja primită cu drag de americani, dar nu și de italieni, americanii au avut ocazia să guste și hot dog-ul în blat, rețetă care nu a avut același succes. După ce a fost scoasă din comerț, a apărut o petiție online pentru a aduce înapoi hot dog-ul în crustă, dar doar 77 au semnat-o.

Pizza cu porc de Guineea. Să mâncăm drăgălașul porc de Gunineea poate suna dur pentru noi, dar în Peru și Ecuador este o specialitate.

Pizza cu banana și curry. Pentru cei care consideră ca pizza Hawaiiană nu este bună, să încerce vartianta suedeză. Conține: banană, sos de curry, șuncă și bucăți mici de spaghete. Potrivit unei recenzii, pizza suedeză, nu ar fi totuși „așa de îngrozitoare”.

Pizza cu ciocolată - Pizza servită ca desert este o invenție nouă, care nu a fost primită bine de tradiționaliști, însă i-a încântat pe cei pasionați de dulciuri. O astfel de pizza, cu un diametru de 15 centimetri are 816 calorii.

Pizza micul dejun englezesc. Singurul lucru care poate enerva un englez, este să devii creativ cu micul lor dejun național. Adăugarea unui blat de pizza pe micul dejun englezesc cu siguranță ar fi interzis dacă președintele Islandei ar avea ceva de spus.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Arome, mirosuri, parfumuri

V-ați gândit vreodată la importanța mirosurilor pentru noi, oamenii?
Desigur, noi nu suntem animale, nu avem simțul mirosului atât de fin precum câinii, spre exemplu, mirosurile nu sunt esențiale pentru viața noastră, și totuși...

Mă gândesc că, atunci când suntem printre mulți oameni, mereu ne facem o primă impresie în funcție de mirosul lor. Dacă miros a murdărie sau a transpirație, îi disprețuim. Îi catalogăm ca boschetari sau măcar ca nespălați ori neglijenți. Dacă miros a parfum, dar miros prea tare, spunem că sunt țoape. Dacă parfumul pare ieftin, iar este o bulină neagră pentru cel care îl poartă.

Când intrăm într-o casă străină, primul lucru pe care îl simțim este mirosul. Ne place dacă e aerisit sau dacă miroase vag a flori. Nu ne place dacă aerul este îmbâcsit sau dacă miroase a igrasie.

Dar dacă în casa străină în care am intrat miroase a mâncare? Un miros puternic de pizza ne va aminti că ne este foame. Un miros de ciocolată sau vanilie ne va da speranțe că gazda urmează să n…

Centrul Vechi, sărățele și Crăciun în avans

Zilele trecute am fost la București, cu treburi. M-am cazat acasă la două prietene, undeva în Centrul Vechi. Sâmbătă, în jurul prânzului, am vizitat târgul de carte, apoi, pe un frig de crăpau oasele, ne-am întors acasă. Am intrat doar la un Mega și am cumpărat două sticle de vin rose. Urma să avem musafiri în seara aceea.

Odată ajunse acasă, am luat prânzul, iar apoi eu m-am culcat puțin. Mă chinuia o răceală și aveam o permanentă stare de somnolență.

Am dormit mai mult decât îmi planificasem. Când m-am trezit, m-am dus în bucătărie. Mirosea bestial a aluat copt. Fetele erau ocupate: făceau sărățele și clătite. Maria decupa din aluat inimioare, ursuleți, omuleți și steluțe, le dădea cu sare și apoi presăra chimen. Kira pregătea aluatul pentru clătite, în timp ce cânta „Chestnuts roasting on an open  fire”. O frumoasă colindă americană.

M-am oferit să le ajut, dar m-au refuzat categoric. M-au trimis la masă și mi-au spus să deschid sticla de vin. Vinul era ușor, demisec și mergea bine cu…

Când mi-e poftă de pizza

Am citit undeva despre un studiu care arată că între creierele celor care amână tot timpul ceea ce au de făcut și ale celor care se apucă imediat de treabă există diferențe structurale. Eu, una, mă număr printre „procrastinators”, adică printre cei care își amână treburile cât de mult posibil.

Am început textul atât de savant doar pentru a vă spune că fac asta chiar și când mi-e poftă de ceva bun. Am zile în care mi se pune pata pe câte un aliment. În general este vorba despre alimente nesănătoase, desigur. Spre exemplu, într-o zi mi se pune pata pe parizer. Sunt în stare să mănânc un kilogram de parizer din cel mai scârbos, din cel mai ieftin, pe care îl găsesc la magazinul din blocul meu. Alteori mi se face o poftă incredibilă de pizza. Din care nu aș avea voie să mănânc, pentru că oricum am multe kilograme în plus și ar trebui, nu-i așa, să ronțăi doar cotoare de varză. Deci, cum spuneam, creierul meu urlă „pizza!!!”. Cel mai simpu ar fi să mă îmbrac, să cobor în stradă și să merg c…