Treceți la conținutul principal

Mini-pizza, pentru o petrecere reuşită de Revelion

Dacă vei fi gazdă de Revelion, e clar că nu ţi-ai asumat o misiune uşoară. Îţi doreşti petrecerea perfectă, dar orice detaliu poate da totul peste cap. Aşa că, dacă până acum te-ai asigurat doar că ai o rochie deosebită şi destule provizii pentru a hrăni o trupă de prieteni înfometaţi (şi, mai ales, însetaţi), e cazul să începi să te gândeşti şi la celelalte aspecte ale problemei.

În primul rând, trebuie să te asiguri că ai destule scaune pentru ca toată lumea să se poată aşeza la masă. Apoi, că ai suficiente farfurii, boluri, tacâmuri şi pahare. E clar că nu se va dansa tot timpul, aşa că dacă ai în casă doar o canapea mică şi două fotolii, e cazul să faci rost de nişte tabureţi comozi. Ţine minte că oaspeţii, în astfel de ocazii, au obiceiul să îşi bage nasul peste tot, aşa că nu lăsa niciun colţ al casei în dezordine, sperând că musafirii nu vor observa. 

Băutura trebuie să fie suficientă şi pentru toate gusturile: tărie pentru bărbaţi, lichioruri pentru femei, vin şi bere pentru toată lumea. Şi, desigur, nu uita şampania sau vinul spumos pentru miezul nopţii. În niciun caz nu trebuie să serveşti licoarea în pahare din plastic, ci neapărat în pahare de sticlă, chiar dacă sunt din cele mai ieftine.

În ceea ce priveşte mâncarea, nu e necesar să faci multe feluri. E suficient să ai un fel principal şi un desert, cu condiţia să ai aperitive variate şi suficiente. Aperitivele sunt foarte apreciate în astfel de ocazii. Lumea le poate ciuguli chiar dacă nu stă neapărat la masă, ci între două dansuri, povestind cu prietenii sau alături de un pahar de băutură.

În ceea ce priveşte aperitivele, e cazul să-ţi laşi imaginaţia să zburde. Sau, dacă nu ai imaginaţie, să cauţi reţete cât mai variate. O idee foarte bună pentru astfel de ocazii o reprezintă mini-pizza. Făcute pe bază de aluat obişnuit de pizza, dar tăiat în bucăţi mici (aluatul se taie când e crud, eventual cu ajutorul unui pahar, pentru a obţine forme rotunde), aceste mini-pizza pot avea un număr mare de variante, în funcţie de ingredientele aşezate deasupra. Astfel, fiecare oaspete va găsi cel puţin un fel preferat. Faptul că ele sunt tăiate în bucăţi mici le face mai uşor de mâncat, eliminându-se riscul ca oaspeţii să îşi păteze hainele de sărbătoare cu grăsime. Puteţi face mini-pizza cu mai multe feluri de brânză, cu şuncă, cu ciuperci, cu porumb, cu bacon etc. Înainte de a le servi, le puteţi stropi cu câteva picături de ketchup. Dacă ştiţi că unii dintre invitaţi sunt vegetarieni, e neapărat necesar să ţineţi cont de asta şi să preparaţi câteva variante fără carne. Scopul dumneavoastră este ca fiecare oaspete să se simtă bine, iar petrecerea să fie una reuşită.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Feerie de iarnă cu miros de pizza

Afară ninge cu fulgi mari. Dar ce spun, parcă sunt bulgări care cad cu viteză în capetele oamenilor. În  fața ferestrei, în intersecție, s-a blocat o mașină. O alta vrea să o depășească și se împotmolește și ea. Nu se mai deosebește drumul de trotuar. Prăpădul alb e la apogeu.  Înăuntru, în casă, încă am bradul împodobit. Luminițele strălucesc în culori și parcă văd felii de pizza agățate de crengi. Închid ochii și îi deschid iar. Feliile triunghiulare sunt tot acolo, văd chiar și sosul cum se scurge pe parchet. E clar, mi-e foame. Centrala merge de câteva ore, dar tot mi-e frig. Mi-am pus o bască în cap, să mă încălzesc, dar fără rezultat. Ultima soluție e să pornesc cuptorul. De abia aștept momentul când bucătăria se va umple iar de arome. Recunosc, e și un mod de a-mi teroriza vecinii, care, podidiți de mirosurile din bucătăria mea, mă întreabă uneori ce am mai gătit. Și îmi mărturisesc că salivează abundent atunci când pe mine mă apucă cheful de bucătăreală. Pentru mine, gătitul

Ketchup-ul, sosul favorit al lui Jane Austen

“Îl avem cu toţii pe masă. O pastă roşie, mai degrabă lichidă, închisă într-un recipient din plastic. Nu ne-am putea închipui că, iniţial, ketchup-ul nu a avut nicio legătură cu pătlăgelele roşii, principalul ingredient, şi nici cu Italia, patria pastelor... Ketchup-ul, susţin istoricii, vine de la cuvântul chinezesc „koe-chiap” sau „ke-tsiap”, care se traduce prin saramură de peşte sau peşte fermentat. La origine, sosul semăna mai mult cu cel de soia pe care îl cunoaştem astăzi sau cu sosul Worcestershire, bazat pe saramura de peşte, ierburi şi condimente…” Continuarea articolului, aici: https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/ketchup-ul-sosul-favorit-al-lui-jane-austen  

Ce înseamnă, pentru tine, “cea mai bună pizza”?

Poate că e cea cu multă brânză, care să se întindă delicios atunci când desprinzi felia de pe farfurie, sau cea cu extra ciuperci şi şuncă tăiată în felii aproape transparente. Poate că e cea cu blat subţire şi crocant, care de abia susţine greutatea ingredientelor de deasupra, sau cea cu blat pufos, în care te afunzi atunci când muşti. Poate că e cea cu peperoni, după care îţi ia foc gura, într-o explozie de arome, sau cea cu sos dulce, ca în copilărie. Sau poate că cea mai bună pizza nu e cea cu cele mai potrivite ingrediente. Poate că gustul nu depinde numai de grosimea blatului sau de ketchup-ul pe care îl foloseşti, ci de locul unde te bucuri de mâncare. Poate preferi să mănânci pizza într-un restaurant fără fiţe, cu preţuri rezonabile şi unde încap la masă toţi prietenii tăi. Sau acasă, în pat, alături de iubita ta, în timp ce vă uitaţi la un film de dragoste şi ea te ţine de mână. Poate îţi place momentul acela când te hotărăşti să nu guşti doar o felie, ci să mănâ