Treceți la conținutul principal

Sapte ponturi pentru masa de Revelion

Masa de Anul Nou este o adevarata provocare pentru orice gospodina. Si cum astfel de evenimente aduna la un loc familia si prietenii, este cat mai bine sa ai totul pus la punct. Vrei ca toti sa se simta bine si sa existe o atmosfera minunata, care sa va imbie la petrecere. Felurile tale de mancare sunt oricum minunate, dar iata cum le poti sublinia si mai mult valoarea!

Articolul complet, aici: https://retete.eva.ro/retete-pentru-sarbatori/sapte-ponturi-pentru-masa-de-revelion-articol-3720.html


"Insufleteste" platourile si vasele bufetului cu mici ornamente de sarbatori, verdeata sau plante comestibile (nu uita ca pointsettia nu sunt recomandabile in acest caz, fiind toxice si otravitoare!) sau fructe si legume apetisante, extrem de decorative.

Pastreaza curatenia si evita aglomerarea de farfurii si pahare folosite, punand la dispozitia oaspetilor o zona usor accesibila, in care acestia sa isi poata lasa vesela utilizata. De asemenea, imprastie prin colturile camerelor mai multe cosuri de gunoi.

Nu uita de "soferii desemnati" ai serii si de prietenii tai prea putin amatori de bauturi alcoolice! Fa-ti provizii de bauturi non-alcoolice sau cocktail-uri distractive, festive si cat mai colorate!

Nu trebuie sa iti faci griji pentru finantele necesare pentru o astfel de petrecere. Spre exemplu, poti economisi banii in ceea ce priveste paharele de sampanie - nu este obligatoriu sa le oferi invitatilor cele mai fine pahare din cristal (ca sa nu mai spunem de riscul spargerii lor...). Paharele din sticla obisnuita, dar adecvate evenimentului, ii vor face fericiti pe toti cei dragi la auzul clinchetului vesel, cu ocazia toastului de la miezul noptii!

Un ritm mai domol al serii te va ajuta sa mentii in permanenta in circulatie preparatele proaspete si bautura, in special daca ai de gand sa treci in noul an alaturi de toti invitatii tai.

Gandeste-te sa servesti de la trei pana la cinci aperitive de persoana, pe ora. Lasa-ti invitatii sa isi "lungeasca" gaturile dupa micul bufet amenajat, bogat in platouri cu sortimente de carne, branza, salate, paine si condimente, legume si sosuri, boluri cu nuci, alune, masline umplute si chipsuri.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Feerie de iarnă cu miros de pizza

Afară ninge cu fulgi mari. Dar ce spun, parcă sunt bulgări care cad cu viteză în capetele oamenilor. În  fața ferestrei, în intersecție, s-a blocat o mașină. O alta vrea să o depășească și se împotmolește și ea. Nu se mai deosebește drumul de trotuar. Prăpădul alb e la apogeu.  Înăuntru, în casă, încă am bradul împodobit. Luminițele strălucesc în culori și parcă văd felii de pizza agățate de crengi. Închid ochii și îi deschid iar. Feliile triunghiulare sunt tot acolo, văd chiar și sosul cum se scurge pe parchet. E clar, mi-e foame. Centrala merge de câteva ore, dar tot mi-e frig. Mi-am pus o bască în cap, să mă încălzesc, dar fără rezultat. Ultima soluție e să pornesc cuptorul. De abia aștept momentul când bucătăria se va umple iar de arome. Recunosc, e și un mod de a-mi teroriza vecinii, care, podidiți de mirosurile din bucătăria mea, mă întreabă uneori ce am mai gătit. Și îmi mărturisesc că salivează abundent atunci când pe mine mă apucă cheful de bucătăreală. Pentru mine, gătitul

Ketchup-ul, sosul favorit al lui Jane Austen

“Îl avem cu toţii pe masă. O pastă roşie, mai degrabă lichidă, închisă într-un recipient din plastic. Nu ne-am putea închipui că, iniţial, ketchup-ul nu a avut nicio legătură cu pătlăgelele roşii, principalul ingredient, şi nici cu Italia, patria pastelor... Ketchup-ul, susţin istoricii, vine de la cuvântul chinezesc „koe-chiap” sau „ke-tsiap”, care se traduce prin saramură de peşte sau peşte fermentat. La origine, sosul semăna mai mult cu cel de soia pe care îl cunoaştem astăzi sau cu sosul Worcestershire, bazat pe saramura de peşte, ierburi şi condimente…” Continuarea articolului, aici: https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/ketchup-ul-sosul-favorit-al-lui-jane-austen  

Ce înseamnă, pentru tine, “cea mai bună pizza”?

Poate că e cea cu multă brânză, care să se întindă delicios atunci când desprinzi felia de pe farfurie, sau cea cu extra ciuperci şi şuncă tăiată în felii aproape transparente. Poate că e cea cu blat subţire şi crocant, care de abia susţine greutatea ingredientelor de deasupra, sau cea cu blat pufos, în care te afunzi atunci când muşti. Poate că e cea cu peperoni, după care îţi ia foc gura, într-o explozie de arome, sau cea cu sos dulce, ca în copilărie. Sau poate că cea mai bună pizza nu e cea cu cele mai potrivite ingrediente. Poate că gustul nu depinde numai de grosimea blatului sau de ketchup-ul pe care îl foloseşti, ci de locul unde te bucuri de mâncare. Poate preferi să mănânci pizza într-un restaurant fără fiţe, cu preţuri rezonabile şi unde încap la masă toţi prietenii tăi. Sau acasă, în pat, alături de iubita ta, în timp ce vă uitaţi la un film de dragoste şi ea te ţine de mână. Poate îţi place momentul acela când te hotărăşti să nu guşti doar o felie, ci să mănâ