Treceți la conținutul principal

Am vrut să ţin o dietă sănătoasă şi nu am ajuns la nicio concluzie

Oricât ţi-ai dori să duci o viaţă sănătoasă, urmând fiecare sfat dat de specialişti cu privire la o dietă echilibrată, acest lucru pare uneori imposibil. În presă găseşti zilnic câte un sfat despre ce e bine şi ce nu e bine să mănânci. Problema e că ceea ce nutriţioniştii spun azi că e o mâncare sănătoasă, s-ar putea ca mâine să nu mai recomande. Pe de altă parte, lumea, în general, şi România, în special, s-au umplut în ultimii ani de nutriţionişti, şi fiecare are propria părere cu privire la o dietă sănătoasă.
Până nu demult ni se spunea să nu cumva să mâncăm carne de porc, pentru că e grasă şi nesănătoasă. De curând am citit o părere contrară, precum şi faptul că e mult mai bine să mănânci carne de porc, decât carne de vită. Desigur, cel mai bine e să mănânci carne de pasăre, însă ştim cu toţii că puii sunt îndopaţi cu antibiotice. Rămâne peştele, foarte sănătos atâta timp cât nu trăieşte în ape poluate. Eventual, dacă e crescut în cadă.

Până de curând ni se recomanda să bem lapte degresat, pentru că, nu-i aşa, prezintă mai puţine riscuri pentru organism. Colesterolul este un Bau-bau de care, după o anumită vârstă, fugim cu toţii. De puţină vreme a apărut în eter informaţia cum că laptele ar trebui băut nedegresat, pentru că astfel este mult mai sănătos.

Legumele şi fructele sunt recomandate de toată lumea. Sunt sănătate curată, ni se spune. “Pentru o viaţă sănătoasă, consumaţi zilnic fructe şi legume”. Dar nu şi citrice, care sunt tratate cu substanţe chimice periculoase. Nici roşii, care sunt colorate artificial. Nici pepeni, care sunt umpluţi cu apă în mod artificial. Şi aşa mai departe.

Ca să fii sănătos, trebuie să bei zilnic cel puţin doi litri de apă. Cu asta, toată lumea era de acord până deunăzi. Există chiar şi o campanie de informare publică în această direcţie. Dar ce credeţi că am citit în urmă cu câteva săptămâni? Da, aţi ghicit: apa prea multă strică. Mai exact, duce la boli de rinichi. Să vezi şi să nu crezi.

Aşa că nu prea mai ştii ce să mănânci. Deocamdată, toţi nutriţioniştii sunt de acord că zahărul şi făina albă nu sunt alimente de dorit. Nici margarina. Măcar ştim că pe acestea trebuie să le evităm. În rest, doar legume şi fructe din grădina proprie, dacă avem norocul să trăim undeva departe de poluare. Şi cu un pahar de vin roşu, dar numai după ce nutriţioniştii se vor pune de acord că el e benefic şi nu provoacă cancer.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Feerie de iarnă cu miros de pizza

Afară ninge cu fulgi mari. Dar ce spun, parcă sunt bulgări care cad cu viteză în capetele oamenilor. În  fața ferestrei, în intersecție, s-a blocat o mașină. O alta vrea să o depășească și se împotmolește și ea. Nu se mai deosebește drumul de trotuar. Prăpădul alb e la apogeu.  Înăuntru, în casă, încă am bradul împodobit. Luminițele strălucesc în culori și parcă văd felii de pizza agățate de crengi. Închid ochii și îi deschid iar. Feliile triunghiulare sunt tot acolo, văd chiar și sosul cum se scurge pe parchet. E clar, mi-e foame. Centrala merge de câteva ore, dar tot mi-e frig. Mi-am pus o bască în cap, să mă încălzesc, dar fără rezultat. Ultima soluție e să pornesc cuptorul. De abia aștept momentul când bucătăria se va umple iar de arome. Recunosc, e și un mod de a-mi teroriza vecinii, care, podidiți de mirosurile din bucătăria mea, mă întreabă uneori ce am mai gătit. Și îmi mărturisesc că salivează abundent atunci când pe mine mă apucă cheful de bucătăreală. Pentru mine, gătitul

Ketchup-ul, sosul favorit al lui Jane Austen

“Îl avem cu toţii pe masă. O pastă roşie, mai degrabă lichidă, închisă într-un recipient din plastic. Nu ne-am putea închipui că, iniţial, ketchup-ul nu a avut nicio legătură cu pătlăgelele roşii, principalul ingredient, şi nici cu Italia, patria pastelor... Ketchup-ul, susţin istoricii, vine de la cuvântul chinezesc „koe-chiap” sau „ke-tsiap”, care se traduce prin saramură de peşte sau peşte fermentat. La origine, sosul semăna mai mult cu cel de soia pe care îl cunoaştem astăzi sau cu sosul Worcestershire, bazat pe saramura de peşte, ierburi şi condimente…” Continuarea articolului, aici: https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/ketchup-ul-sosul-favorit-al-lui-jane-austen  

Ce înseamnă, pentru tine, “cea mai bună pizza”?

Poate că e cea cu multă brânză, care să se întindă delicios atunci când desprinzi felia de pe farfurie, sau cea cu extra ciuperci şi şuncă tăiată în felii aproape transparente. Poate că e cea cu blat subţire şi crocant, care de abia susţine greutatea ingredientelor de deasupra, sau cea cu blat pufos, în care te afunzi atunci când muşti. Poate că e cea cu peperoni, după care îţi ia foc gura, într-o explozie de arome, sau cea cu sos dulce, ca în copilărie. Sau poate că cea mai bună pizza nu e cea cu cele mai potrivite ingrediente. Poate că gustul nu depinde numai de grosimea blatului sau de ketchup-ul pe care îl foloseşti, ci de locul unde te bucuri de mâncare. Poate preferi să mănânci pizza într-un restaurant fără fiţe, cu preţuri rezonabile şi unde încap la masă toţi prietenii tăi. Sau acasă, în pat, alături de iubita ta, în timp ce vă uitaţi la un film de dragoste şi ea te ţine de mână. Poate îţi place momentul acela când te hotărăşti să nu guşti doar o felie, ci să mănâ