Treceți la conținutul principal

Top 6 condimente care îţi stimulează sistemul imunitar

De mii de ani condimentele sunt folosite nu doar pentru a aroma mâncarea, ci pentru proprietăţile lor medicinale. Cercetătorii încearcă astăzi să descopere toate beneficiile şi studiază fiecare condiment în parte. S-a descoperit că unele dintre ele pot atenua de la dureri de cap la indigestii sau chiar pot reduce simptomele unor tipuri de cancer.

Articolul complet, aici: http://www.descopera.ro/dnews/16917772-top-6-condimente-care-iti-stimuleaza-sistemul-imunitar

Ardeiul iute Aleppo, seminţele de ţelină, cardamonul, chimionul, scorţişoara şi turmericul au fost intent studiate de către profesori de la Facultatea de Medicină de la Universitatea din New York , dar şi de la Harvard Medical School.

Ardeiul iute Aleppo
Ardeiul iute Aleppo este original din Siria şi are o intensitate moderată a iuţelii şi o aromă uşor fructată. Lipi Roy de la Universitatea din New York spune că este bogat în vitamina A, ceea ce face să fie perfect pentru îmbunătăţirea vederii şi a sănătăţii oaselor. De asemenea, conţine antioxidanţi care protejează împotriva multor boli cronice, întăresc sistemul imunitar şi ajută digestia.

Puteţi folosi ardeiul iute Aleppo presărat peste peşte la grătar, în guacamole, în paste sau chiar în aluatul de negresă sau de prăjituri cu cicocolată.

Seminţe de ţelină
Seminţele de ţelină sunt la fel de aromate ca ţelina, însă au o cantitate mai mare de sodiu natural, aşa că, atunci când le folosiţi nu este nevoie să mai puneţi foarte multă sare.

În lumea orientală, seminţele de ţelină au fost folosite pentru tratarea răcelii. Astăzi sunt folosite ca diretice, pentru tratarea artritei, a gutei a spasmesmelor musculare, dar şi pentru a reduce presiunea arterială.

Seminţele de ţelină se pot pune în salata de cartofi, în supa de vită, se pot folosi pentru asezonarea preparatelor din peşte. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Centrul Vechi, sărățele și Crăciun în avans

Zilele trecute am fost la București, cu treburi. M-am cazat acasă la două prietene, undeva în Centrul Vechi. Sâmbătă, în jurul prânzului, am vizitat târgul de carte, apoi, pe un frig de crăpau oasele, ne-am întors acasă. Am intrat doar la un Mega și am cumpărat două sticle de vin rose. Urma să avem musafiri în seara aceea.

Odată ajunse acasă, am luat prânzul, iar apoi eu m-am culcat puțin. Mă chinuia o răceală și aveam o permanentă stare de somnolență.

Am dormit mai mult decât îmi planificasem. Când m-am trezit, m-am dus în bucătărie. Mirosea bestial a aluat copt. Fetele erau ocupate: făceau sărățele și clătite. Maria decupa din aluat inimioare, ursuleți, omuleți și steluțe, le dădea cu sare și apoi presăra chimen. Kira pregătea aluatul pentru clătite, în timp ce cânta „Chestnuts roasting on an open  fire”. O frumoasă colindă americană.

M-am oferit să le ajut, dar m-au refuzat categoric. M-au trimis la masă și mi-au spus să deschid sticla de vin. Vinul era ușor, demisec și mergea bine cu…

Feerie de iarnă cu miros de pizza

Afară ninge cu fulgi mari. Dar ce spun, parcă sunt bulgări care cad cu viteză în capetele oamenilor. În
 fața ferestrei, în intersecție, s-a blocat o mașină. O alta vrea să o depășească și se împotmolește și ea. Nu se mai deosebește drumul de trotuar. Prăpădul alb e la apogeu.  Înăuntru, în casă, încă am bradul împodobit. Luminițele strălucesc în culori și parcă văd felii de pizza agățate de crengi. Închid ochii și îi deschid iar. Feliile triunghiulare sunt tot acolo, văd chiar și sosul cum se scurge pe parchet. E clar, mi-e foame.

Centrala merge de câteva ore, dar tot mi-e frig. Mi-am pus o bască în cap, să mă încălzesc, dar fără rezultat. Ultima soluție e să pornesc cuptorul. De abia aștept momentul când bucătăria se va umple iar de arome. Recunosc, e și un mod de a-mi teroriza vecinii, care, podidiți de mirosurile din bucătăria mea, mă întreabă uneori ce am mai gătit. Și îmi mărturisesc că salivează abundent atunci când pe mine mă apucă cheful de bucătăreală.

Pentru mine, gătitul e un…

Arome, mirosuri, parfumuri

V-ați gândit vreodată la importanța mirosurilor pentru noi, oamenii?
Desigur, noi nu suntem animale, nu avem simțul mirosului atât de fin precum câinii, spre exemplu, mirosurile nu sunt esențiale pentru viața noastră, și totuși...

Mă gândesc că, atunci când suntem printre mulți oameni, mereu ne facem o primă impresie în funcție de mirosul lor. Dacă miros a murdărie sau a transpirație, îi disprețuim. Îi catalogăm ca boschetari sau măcar ca nespălați ori neglijenți. Dacă miros a parfum, dar miros prea tare, spunem că sunt țoape. Dacă parfumul pare ieftin, iar este o bulină neagră pentru cel care îl poartă.

Când intrăm într-o casă străină, primul lucru pe care îl simțim este mirosul. Ne place dacă e aerisit sau dacă miroase vag a flori. Nu ne place dacă aerul este îmbâcsit sau dacă miroase a igrasie.

Dar dacă în casa străină în care am intrat miroase a mâncare? Un miros puternic de pizza ne va aminti că ne este foame. Un miros de ciocolată sau vanilie ne va da speranțe că gazda urmează să n…