Treceți la conținutul principal

Top 6 condimente care îţi stimulează sistemul imunitar

De mii de ani condimentele sunt folosite nu doar pentru a aroma mâncarea, ci pentru proprietăţile lor medicinale. Cercetătorii încearcă astăzi să descopere toate beneficiile şi studiază fiecare condiment în parte. S-a descoperit că unele dintre ele pot atenua de la dureri de cap la indigestii sau chiar pot reduce simptomele unor tipuri de cancer.

Articolul complet, aici: http://www.descopera.ro/dnews/16917772-top-6-condimente-care-iti-stimuleaza-sistemul-imunitar

Ardeiul iute Aleppo, seminţele de ţelină, cardamonul, chimionul, scorţişoara şi turmericul au fost intent studiate de către profesori de la Facultatea de Medicină de la Universitatea din New York , dar şi de la Harvard Medical School.

Ardeiul iute Aleppo
Ardeiul iute Aleppo este original din Siria şi are o intensitate moderată a iuţelii şi o aromă uşor fructată. Lipi Roy de la Universitatea din New York spune că este bogat în vitamina A, ceea ce face să fie perfect pentru îmbunătăţirea vederii şi a sănătăţii oaselor. De asemenea, conţine antioxidanţi care protejează împotriva multor boli cronice, întăresc sistemul imunitar şi ajută digestia.

Puteţi folosi ardeiul iute Aleppo presărat peste peşte la grătar, în guacamole, în paste sau chiar în aluatul de negresă sau de prăjituri cu cicocolată.

Seminţe de ţelină
Seminţele de ţelină sunt la fel de aromate ca ţelina, însă au o cantitate mai mare de sodiu natural, aşa că, atunci când le folosiţi nu este nevoie să mai puneţi foarte multă sare.

În lumea orientală, seminţele de ţelină au fost folosite pentru tratarea răcelii. Astăzi sunt folosite ca diretice, pentru tratarea artritei, a gutei a spasmesmelor musculare, dar şi pentru a reduce presiunea arterială.

Seminţele de ţelină se pot pune în salata de cartofi, în supa de vită, se pot folosi pentru asezonarea preparatelor din peşte. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Feerie de iarnă cu miros de pizza

Afară ninge cu fulgi mari. Dar ce spun, parcă sunt bulgări care cad cu viteză în capetele oamenilor. În  fața ferestrei, în intersecție, s-a blocat o mașină. O alta vrea să o depășească și se împotmolește și ea. Nu se mai deosebește drumul de trotuar. Prăpădul alb e la apogeu.  Înăuntru, în casă, încă am bradul împodobit. Luminițele strălucesc în culori și parcă văd felii de pizza agățate de crengi. Închid ochii și îi deschid iar. Feliile triunghiulare sunt tot acolo, văd chiar și sosul cum se scurge pe parchet. E clar, mi-e foame. Centrala merge de câteva ore, dar tot mi-e frig. Mi-am pus o bască în cap, să mă încălzesc, dar fără rezultat. Ultima soluție e să pornesc cuptorul. De abia aștept momentul când bucătăria se va umple iar de arome. Recunosc, e și un mod de a-mi teroriza vecinii, care, podidiți de mirosurile din bucătăria mea, mă întreabă uneori ce am mai gătit. Și îmi mărturisesc că salivează abundent atunci când pe mine mă apucă cheful de bucătăreală. Pentru mine, gătitul

Vara, la terasă

A venit vara. Terasele sunt pline. Când se lasă seara, se aud clinchete. De halbe, de furculițe lovite de farfurii. Berea și pizza sunt în top. E drept, sunt și câteva dudui care preferă salata. Numai că salata nu merge cu bere. Așa că beau apă plată cu lămâie. Un meniu potrivit pentru doamnele și domnișoarele obsedate de numărul de calorii îngurgitate. Pentru oamenii de gașcă, însă, există un alt meniu. Pizza și bere, cum spuneam. Bine, mai sunt și cei care cer platourile acelea imense cu cărnuri. Mici, bacon, cârnați, chestii. Nu spun, merg și acelea cu bere. Sunt okeiuțe. Dar pizza rămâne prima în topul preferințelor. Pizza place tuturor. De la copii la bătrâni. Femei și bărbați. „Carnivori” și vegetarieni. Toți salivează când aud de pizza. De altfel, nimeni nu spune „mergem la o salată”. Nici măcar „mergem la un cârnat”. Dar toată lumea a spus cel puțin o dată în viață „mergem la pizza”. E atât de firesc! Pizza merge atunci când ieși cu familia. Dar și atunci când ieși cu gașca

Ketchup-ul, sosul favorit al lui Jane Austen

“Îl avem cu toţii pe masă. O pastă roşie, mai degrabă lichidă, închisă într-un recipient din plastic. Nu ne-am putea închipui că, iniţial, ketchup-ul nu a avut nicio legătură cu pătlăgelele roşii, principalul ingredient, şi nici cu Italia, patria pastelor... Ketchup-ul, susţin istoricii, vine de la cuvântul chinezesc „koe-chiap” sau „ke-tsiap”, care se traduce prin saramură de peşte sau peşte fermentat. La origine, sosul semăna mai mult cu cel de soia pe care îl cunoaştem astăzi sau cu sosul Worcestershire, bazat pe saramura de peşte, ierburi şi condimente…” Continuarea articolului, aici: https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/ketchup-ul-sosul-favorit-al-lui-jane-austen