Au trecut vremurile în care o femeie era judecată după priceperea ei la treburile casei, după ascultarea pe care i-o dădea soţului şi după numărul de copii pe care îi năştea şi creştea. După o luptă susţinută de emancipare a femeii, după ce fetele au început să beneficieze de aceeaşi educaţie precum băieţii, după ce femeile au primit joburi decente şi drept de vot, lucrurile arată mai bine azi. Nu perfect, pentru că încă există discriminări în ceea ce priveşte salarizarea, încă există scandaluri de hărţuire sexuală, încă există, în România, cazuri oribile de femei ucise de soţii lor din gelozie. Există, desigur, o mulţime de situaţii disperate în comunităţile marginalizate, cazuri de femei care nu ştiu ce este contracepţia, familii care se luptă cu sărăcia cruntă, cu violenţa soţilor, femei care nu au avut parte de educaţie şi care nu reuşesc să obţină un loc de muncă. Dar nu ne vom referi aici la acestea, nici la situaţiile din alte ţări, unde drepturile femeilor sunt încălcate în mod