Treceți la conținutul principal

Sfaturi pentru femeia ocupată: mai bine o pizza cinstită decât semipreparate

Au trecut vremurile în care o femeie era judecată după priceperea ei la treburile casei, după ascultarea pe care i-o dădea soţului şi după numărul de copii pe care îi năştea şi creştea. După o luptă susţinută de emancipare a femeii, după ce fetele au început să beneficieze de aceeaşi educaţie precum băieţii, după ce femeile au primit joburi decente şi drept de vot, lucrurile arată mai bine azi. Nu perfect, pentru că încă există discriminări în ceea ce priveşte salarizarea, încă există scandaluri de hărţuire sexuală, încă există, în România, cazuri oribile de femei ucise de soţii lor din gelozie. Există, desigur, o mulţime de situaţii disperate în comunităţile marginalizate, cazuri de femei care nu ştiu ce este contracepţia, familii care se luptă cu sărăcia cruntă, cu violenţa soţilor, femei care nu au avut parte de educaţie şi care nu reuşesc să obţină un loc de muncă. Dar nu ne vom referi aici la acestea, nici la situaţiile din alte ţări, unde drepturile femeilor sunt încălcate în mod flagrant şi revoltător.

Pentru femeia medie din România, trăitoare la oraş, cu o educaţie bună şi un salariu decent, vremurile nu sunt atât de rele. Ea îşi permite, dacă doreşte, să se dedice carierei, să avanseze în funcţie, să capete prestigiu şi să fie remunerată mai bine. Găsim în România femei-manager, femei de afaceri, femei-directori de instituţii respectate şi apreciate. Desigur, astfel de funcţii cer adesea să lucrezi peste program, să petreci ore multe la birou, la telefon şi la computer, adică mai puţin timp acasă. Aşadar, aceste femei nu vor reuşi să fie gospodine prea bune, pentru că, orice ai face, ziua are doar 24 de ore. Unele dintre ele îşi vor angaja menajere. Altele, poate, vor apela la ajutorul mamei sau al soacrei. Iar altele vor găti mai puţin, luând adesea masa la restaurant sau chiar la birou.

Felul în care ne trăim viaţa este opţiunea fiecăreia dintre noi. Atâta timp cât viaţa noastră ne oferă satisfacţii, totul este perfect. Dacă familia ne face fericite, ne vom dedica cât mai mult timp familiei; dacă jobul ne aduce împliniri, ne vom petrece cât mai mult timp muncind. Uneori e greu să împaci ambele ipostaze.

Ar fi bine, însă, ca în ambele situaţii să ne gândim la sănătatea noastră. Să dormim suficient, să facem mişcare zilnic, să mâncăm sănătos. Pentru femeile ocupate, semipreparatele reprezintă o opţiune atrăgătoare. Supermarketurile sunt pline de astfel de produse, care mai de care mai apetisante şi mai uşor de gătit. Cele mai multe dintre ele se introduc în cuptor şi sunt gata în câteva minute. Rapid şi uşor. Dar nu ar strica să aruncaţi o privire pe etichetă. Cu siguranţă, veţi avea surprize. Şi, poate, a doua oară vă veţi gândi mai mult înainte de a pune în coş produsul respectiv.

Există mâncăruri nesofisticate, care se gătesc uşor şi rapid. Mâncăruri sănătoase, precum pizza (blatul se poate cumpăra de la supermarket, sau se pot folosi felii de pîine), soté-urile din legume, supele de linte sau de roşii, carnea de pui înăbuşită sau peştele la cuptor. Chiar şi o mămăligă cu brânză şi bucăţele de cârnaţi este mai sănătoasă decât semipreparatele, care au, inevitabil, conservanţi şi arome artificiale neprietenoase cu sănătatea, precum și cantități impresionante de grăsimi. Dacă nu aveţi chef să gătiţi, sau sunteţi prea obosite pentru asta, faceţi-vă o salată cu roşii, spanac baby, mozzarella, măsline şi ton, peste care potriviţi un dressing din muştar, gălbenuş fiert de ou şi ulei, sau, pur şi simplu, puţină lămâie, ulei de măsline şi sare. Va fi o cină sănătoasă, care nu vă va afecta silueta, şi pe care o veţi prepara în doar câteva minute.

Poftă bună!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Feerie de iarnă cu miros de pizza

Afară ninge cu fulgi mari. Dar ce spun, parcă sunt bulgări care cad cu viteză în capetele oamenilor. În  fața ferestrei, în intersecție, s-a blocat o mașină. O alta vrea să o depășească și se împotmolește și ea. Nu se mai deosebește drumul de trotuar. Prăpădul alb e la apogeu.  Înăuntru, în casă, încă am bradul împodobit. Luminițele strălucesc în culori și parcă văd felii de pizza agățate de crengi. Închid ochii și îi deschid iar. Feliile triunghiulare sunt tot acolo, văd chiar și sosul cum se scurge pe parchet. E clar, mi-e foame. Centrala merge de câteva ore, dar tot mi-e frig. Mi-am pus o bască în cap, să mă încălzesc, dar fără rezultat. Ultima soluție e să pornesc cuptorul. De abia aștept momentul când bucătăria se va umple iar de arome. Recunosc, e și un mod de a-mi teroriza vecinii, care, podidiți de mirosurile din bucătăria mea, mă întreabă uneori ce am mai gătit. Și îmi mărturisesc că salivează abundent atunci când pe mine mă apucă cheful de bucătăreală. Pentru mine, gătitul

Ketchup-ul, sosul favorit al lui Jane Austen

“Îl avem cu toţii pe masă. O pastă roşie, mai degrabă lichidă, închisă într-un recipient din plastic. Nu ne-am putea închipui că, iniţial, ketchup-ul nu a avut nicio legătură cu pătlăgelele roşii, principalul ingredient, şi nici cu Italia, patria pastelor... Ketchup-ul, susţin istoricii, vine de la cuvântul chinezesc „koe-chiap” sau „ke-tsiap”, care se traduce prin saramură de peşte sau peşte fermentat. La origine, sosul semăna mai mult cu cel de soia pe care îl cunoaştem astăzi sau cu sosul Worcestershire, bazat pe saramura de peşte, ierburi şi condimente…” Continuarea articolului, aici: https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/ketchup-ul-sosul-favorit-al-lui-jane-austen  

Ce înseamnă, pentru tine, “cea mai bună pizza”?

Poate că e cea cu multă brânză, care să se întindă delicios atunci când desprinzi felia de pe farfurie, sau cea cu extra ciuperci şi şuncă tăiată în felii aproape transparente. Poate că e cea cu blat subţire şi crocant, care de abia susţine greutatea ingredientelor de deasupra, sau cea cu blat pufos, în care te afunzi atunci când muşti. Poate că e cea cu peperoni, după care îţi ia foc gura, într-o explozie de arome, sau cea cu sos dulce, ca în copilărie. Sau poate că cea mai bună pizza nu e cea cu cele mai potrivite ingrediente. Poate că gustul nu depinde numai de grosimea blatului sau de ketchup-ul pe care îl foloseşti, ci de locul unde te bucuri de mâncare. Poate preferi să mănânci pizza într-un restaurant fără fiţe, cu preţuri rezonabile şi unde încap la masă toţi prietenii tăi. Sau acasă, în pat, alături de iubita ta, în timp ce vă uitaţi la un film de dragoste şi ea te ţine de mână. Poate îţi place momentul acela când te hotărăşti să nu guşti doar o felie, ci să mănâ