Treceți la conținutul principal

Sfaturi pentru femeia ocupată: mai bine o pizza cinstită decât semipreparate

Au trecut vremurile în care o femeie era judecată după priceperea ei la treburile casei, după ascultarea pe care i-o dădea soţului şi după numărul de copii pe care îi năştea şi creştea. După o luptă susţinută de emancipare a femeii, după ce fetele au început să beneficieze de aceeaşi educaţie precum băieţii, după ce femeile au primit joburi decente şi drept de vot, lucrurile arată mai bine azi. Nu perfect, pentru că încă există discriminări în ceea ce priveşte salarizarea, încă există scandaluri de hărţuire sexuală, încă există, în România, cazuri oribile de femei ucise de soţii lor din gelozie. Există, desigur, o mulţime de situaţii disperate în comunităţile marginalizate, cazuri de femei care nu ştiu ce este contracepţia, familii care se luptă cu sărăcia cruntă, cu violenţa soţilor, femei care nu au avut parte de educaţie şi care nu reuşesc să obţină un loc de muncă. Dar nu ne vom referi aici la acestea, nici la situaţiile din alte ţări, unde drepturile femeilor sunt încălcate în mod flagrant şi revoltător.

Pentru femeia medie din România, trăitoare la oraş, cu o educaţie bună şi un salariu decent, vremurile nu sunt atât de rele. Ea îşi permite, dacă doreşte, să se dedice carierei, să avanseze în funcţie, să capete prestigiu şi să fie remunerată mai bine. Găsim în România femei-manager, femei de afaceri, femei-directori de instituţii respectate şi apreciate. Desigur, astfel de funcţii cer adesea să lucrezi peste program, să petreci ore multe la birou, la telefon şi la computer, adică mai puţin timp acasă. Aşadar, aceste femei nu vor reuşi să fie gospodine prea bune, pentru că, orice ai face, ziua are doar 24 de ore. Unele dintre ele îşi vor angaja menajere. Altele, poate, vor apela la ajutorul mamei sau al soacrei. Iar altele vor găti mai puţin, luând adesea masa la restaurant sau chiar la birou.

Felul în care ne trăim viaţa este opţiunea fiecăreia dintre noi. Atâta timp cât viaţa noastră ne oferă satisfacţii, totul este perfect. Dacă familia ne face fericite, ne vom dedica cât mai mult timp familiei; dacă jobul ne aduce împliniri, ne vom petrece cât mai mult timp muncind. Uneori e greu să împaci ambele ipostaze.

Ar fi bine, însă, ca în ambele situaţii să ne gândim la sănătatea noastră. Să dormim suficient, să facem mişcare zilnic, să mâncăm sănătos. Pentru femeile ocupate, semipreparatele reprezintă o opţiune atrăgătoare. Supermarketurile sunt pline de astfel de produse, care mai de care mai apetisante şi mai uşor de gătit. Cele mai multe dintre ele se introduc în cuptor şi sunt gata în câteva minute. Rapid şi uşor. Dar nu ar strica să aruncaţi o privire pe etichetă. Cu siguranţă, veţi avea surprize. Şi, poate, a doua oară vă veţi gândi mai mult înainte de a pune în coş produsul respectiv.

Există mâncăruri nesofisticate, care se gătesc uşor şi rapid. Mâncăruri sănătoase, precum pizza (blatul se poate cumpăra de la supermarket, sau se pot folosi felii de pîine), soté-urile din legume, supele de linte sau de roşii, carnea de pui înăbuşită sau peştele la cuptor. Chiar şi o mămăligă cu brânză şi bucăţele de cârnaţi este mai sănătoasă decât semipreparatele, care au, inevitabil, conservanţi şi arome artificiale neprietenoase cu sănătatea, precum și cantități impresionante de grăsimi. Dacă nu aveţi chef să gătiţi, sau sunteţi prea obosite pentru asta, faceţi-vă o salată cu roşii, spanac baby, mozzarella, măsline şi ton, peste care potriviţi un dressing din muştar, gălbenuş fiert de ou şi ulei, sau, pur şi simplu, puţină lămâie, ulei de măsline şi sare. Va fi o cină sănătoasă, care nu vă va afecta silueta, şi pe care o veţi prepara în doar câteva minute.

Poftă bună!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Vara, la terasă

A venit vara. Terasele sunt pline. Când se lasă seara, se aud clinchete. De halbe, de furculițe lovite de farfurii. Berea și pizza sunt în top. E drept, sunt și câteva dudui care preferă salata. Numai că salata nu merge cu bere. Așa că beau apă plată cu lămâie. Un meniu potrivit pentru doamnele și domnișoarele obsedate de numărul de calorii îngurgitate. Pentru oamenii de gașcă, însă, există un alt meniu. Pizza și bere, cum spuneam. Bine, mai sunt și cei care cer platourile acelea imense cu cărnuri. Mici, bacon, cârnați, chestii. Nu spun, merg și acelea cu bere. Sunt okeiuțe. Dar pizza rămâne prima în topul preferințelor. Pizza place tuturor. De la copii la bătrâni. Femei și bărbați. „Carnivori” și vegetarieni. Toți salivează când aud de pizza. De altfel, nimeni nu spune „mergem la o salată”. Nici măcar „mergem la un cârnat”. Dar toată lumea a spus cel puțin o dată în viață „mergem la pizza”. E atât de firesc! Pizza merge atunci când ieși cu familia. Dar și atunci când ieși cu gașca

Pizza de sărbătoare

Se apropie sărbătorile şi, ca de obicei, mâncarea va fi prea multă. După Crăciun, ne vor rămâne o mulţime de resturi, pe care e păcat să le aruncăm, pentru că am dat o grămadă de bani pe mâncare şi, să nu uităm, pe lumea asta există milioane de oameni care   nu au ce mînca. La un moment dat obişnuiam să mă uit la emisiunile culinare de la TV. Sunt o gurmandă, dar nu şi o gospodină, aşa că de obicei nu aplicam ceea ce vedeam. Dar îmi făcea plăcere să privesc nişte bucătari buni, care lucrau cu plăcere şi care făceau minuni în bucătărie . Aşa am aflat, cu mare surprindere, că printre bucătarii străini există un adevărat cult al folosirii resturilor de mâncare. Sunt o mulţime de reţete bazate pe utilizarea acelor “leftovers”, a resturilor de mâncare rămase în frigider: o bucată de unt, câteva felii de brânză, un capăt de şuncă şi aşa mai departe. Nu e vorba că acei străini nu ar avea bani să-şi cumpere mâncare suficientă, ci de faptul că mâncarea este sfântă şi că ea nu se aruncă.

Pauza de pizza

Când am fost în Franța, cel mai tare m-a impresionat religiozitatea cu care se respectă siesta. Între orele 12 și 14, toată lumea este în pauză de masă. Practic, o țară întreagă este paralizată timp de două ore. În afară de restaurante și magazine, totul este închis: oamenii trebuie să mănânce și să se odihnească. În România, un astfel de obicei lipsește cu desăvârșire. Dar, cum tot oameni suntem și noi, trebuie să mâncăm în intervalul celor opt ore, cât se presupune că stăm la serviciu. Așa că furăm niște timp din program și, mai pe față, mai pe ascuns, ciugulim câte ceva. Că e vorba de un sandvici sau de o masă copioasă, asta depinde de la caz la caz, în funcție de buget, de pofta de mâncare, de tupeu și, nu în ultimul rând, de șefi. Dacă vrei să mănânci bine și să-ți oferi o jumătate de oră de bucurie, este foarte probabil că vei comanda  o pizza. Ea are avantajul că este concomitent un aliment simplu și bogat, cu un buchet de arome care îți dă senzația mâncării bine gătite, și ca