Treceți la conținutul principal

Pizza, alimentul cel mai prietenos

Nu e greu de ghicit de ce pizza s-a răspândit atât de rapid în întreaga lume, cucerind gusturile celor mai pretenţioşi oameni. Pizza este, în momentul de faţă, unul dintre cele mai consumate alimente. Fie că este comandată la birou, în timpul orelor de serviciu, fie că este dusă în pachet pe şantiere, fie că este preparată acasă sau servită într-un restaurant cu pretenţii, într-o seară romantică, pizza rămâne un preparat potrivit pentru orice moment.

Nici nu ştii ce să spui despre ea. Că este uşor de preparat? Poate fi. O pizza poate conţine doar sos de roşii, mozzarella şi condimente, peste un blat. Nimic dificil, s-ar zice. Şi totuşi, există în lume, mai ales în Napoli, pizzerii celebre, care deţin secretul preparării celei mai delicioase pizza. Oricât am încerca noi acasă, nu vom reuşi să obţinem o astfel de pizza.

Că este adaptabilă? Cu siguranţă. Chiar dacă maeştrii italieni despre care vorbeam nu ar fi de acord cu asta, realitatea este că poţi prepara o pizza aproape din orice ingrediente. Chiar dacă pizza veritabilă este doar cea cu roşii şi mozzarella şi cea cu peşte, veţi întâlni diverse variante de pizza în funcţie de locul unde vă veţi afla, iar toppingurile vor fi adesea surprinzătoare: de la cartofi pai la ananas şi macaroane. Practic, ai putea să te hrăneşti două săptămâni numai cu pizza şi să nu ai două mese identice. Acest caracter versatil o face extrem de populară şi potrivită tuturor gusturilor.

Că se potriveşte tuturor situaţiilor? Da! Pizza este alimentul preferat al multor copii, dar poate fi consumată şi la o ieşire romantică la restaurant sau acasă, la un prânz în familie. Este la fel de bună fierbinte şi rece, poate fi preparată acasă sau comandată, fiind uşor de transportat şi foarte accesibilă. Este potrivită şi pentru a fi consumată la diferite evenimente, de la aniversări la reuniuni prieteneşti sau prânzuri de afaceri.

Practic, nu există o masă la care pizza să nu fie recomandată, nici om care să spună, cu mâna pe inimă, că nu îi place pizza.

În plus, gătită aşa cum trebuie, pizza este un aliment sănătos, care, însă, se prepară la fel de repede precum produsele fast-food. Cum să nu o iubeşti, cum să nu ţi-o doreşti?

Pentru toate aceste calităţi, pizza merită a fi considerată alimentul cel mai prietenos dintre toate. Iar o masă la care mănânci o pizza bună este o masă reuşită.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Arome, mirosuri, parfumuri

V-ați gândit vreodată la importanța mirosurilor pentru noi, oamenii?
Desigur, noi nu suntem animale, nu avem simțul mirosului atât de fin precum câinii, spre exemplu, mirosurile nu sunt esențiale pentru viața noastră, și totuși...

Mă gândesc că, atunci când suntem printre mulți oameni, mereu ne facem o primă impresie în funcție de mirosul lor. Dacă miros a murdărie sau a transpirație, îi disprețuim. Îi catalogăm ca boschetari sau măcar ca nespălați ori neglijenți. Dacă miros a parfum, dar miros prea tare, spunem că sunt țoape. Dacă parfumul pare ieftin, iar este o bulină neagră pentru cel care îl poartă.

Când intrăm într-o casă străină, primul lucru pe care îl simțim este mirosul. Ne place dacă e aerisit sau dacă miroase vag a flori. Nu ne place dacă aerul este îmbâcsit sau dacă miroase a igrasie.

Dar dacă în casa străină în care am intrat miroase a mâncare? Un miros puternic de pizza ne va aminti că ne este foame. Un miros de ciocolată sau vanilie ne va da speranțe că gazda urmează să n…

Centrul Vechi, sărățele și Crăciun în avans

Zilele trecute am fost la București, cu treburi. M-am cazat acasă la două prietene, undeva în Centrul Vechi. Sâmbătă, în jurul prânzului, am vizitat târgul de carte, apoi, pe un frig de crăpau oasele, ne-am întors acasă. Am intrat doar la un Mega și am cumpărat două sticle de vin rose. Urma să avem musafiri în seara aceea.

Odată ajunse acasă, am luat prânzul, iar apoi eu m-am culcat puțin. Mă chinuia o răceală și aveam o permanentă stare de somnolență.

Am dormit mai mult decât îmi planificasem. Când m-am trezit, m-am dus în bucătărie. Mirosea bestial a aluat copt. Fetele erau ocupate: făceau sărățele și clătite. Maria decupa din aluat inimioare, ursuleți, omuleți și steluțe, le dădea cu sare și apoi presăra chimen. Kira pregătea aluatul pentru clătite, în timp ce cânta „Chestnuts roasting on an open  fire”. O frumoasă colindă americană.

M-am oferit să le ajut, dar m-au refuzat categoric. M-au trimis la masă și mi-au spus să deschid sticla de vin. Vinul era ușor, demisec și mergea bine cu…

Când mi-e poftă de pizza

Am citit undeva despre un studiu care arată că între creierele celor care amână tot timpul ceea ce au de făcut și ale celor care se apucă imediat de treabă există diferențe structurale. Eu, una, mă număr printre „procrastinators”, adică printre cei care își amână treburile cât de mult posibil.

Am început textul atât de savant doar pentru a vă spune că fac asta chiar și când mi-e poftă de ceva bun. Am zile în care mi se pune pata pe câte un aliment. În general este vorba despre alimente nesănătoase, desigur. Spre exemplu, într-o zi mi se pune pata pe parizer. Sunt în stare să mănânc un kilogram de parizer din cel mai scârbos, din cel mai ieftin, pe care îl găsesc la magazinul din blocul meu. Alteori mi se face o poftă incredibilă de pizza. Din care nu aș avea voie să mănânc, pentru că oricum am multe kilograme în plus și ar trebui, nu-i așa, să ronțăi doar cotoare de varză. Deci, cum spuneam, creierul meu urlă „pizza!!!”. Cel mai simpu ar fi să mă îmbrac, să cobor în stradă și să merg c…