Pizza Baia Mare

Când am fost în Franța, cel mai tare m-a impresionat religiozitatea cu care se respectă siesta. Între orele 12 și 14, toată lumea este în pauză de masă. Practic, o țară întreagă este paralizată timp de două ore. În afară de restaurante și magazine, totul este închis: oamenii trebuie să mănânce și să se odihnească. În România, un astfel de obicei lipsește cu desăvârșire. Dar, cum tot oameni suntem și noi, trebuie să mâncăm în intervalul celor opt ore, cât se presupune că stăm la serviciu. Așa că furăm niște timp din program și, mai pe față, mai pe ascuns, ciugulim câte ceva. Că e vorba de un sandvici sau de o masă copioasă, asta depinde de la caz la caz, în funcție de buget, de pofta de mâncare, de tupeu și, nu în ultimul rând, de șefi. Dacă vrei să mănânci bine și să-ți oferi o jumătate de oră de bucurie, este foarte probabil că vei comanda  o pizza. Ea are avantajul că este concomitent un aliment simplu și bogat, cu un buchet de arome care îți dă senzația mâncării bine gătite, și ca

Îți amintești de camionul de livrare automatizat din episodul super creepy „Crocodile” din Black Mirror. Ei bine, ghici ce? Scenariul s-a transformat în realitate. Citiţi articolul aici: https://www.vice.com/ro/article/bj575d/tipul-asta-e-nervos-ca-primeste-incontinuu-pizza-gratis-in-mod-misterios În ultimele două săptămâni și jumătate, pe Guido Grolle îl sună încontinuu magazine de pizza ca să-l anunțe că are o comandă. Inboxul îi e plin de e-mailuri care îl anunță că pizza e pe drum. Dar de fiecare dată când curierul vine la el la birou să-i lase pizza, Grolle îi spune nervos, pentru a o mia oară, că el n-a comandat nicio pizza. Conform Nuhr Rachrichten, avocatul german primește pizza după pizza, la diverse momente ale zilei, fără să le fi comandat vreodată. Până acum, au ajuns la el peste o sută de pizze de la diverse pizzerii din Hamburg, iar el încă nu înțelege de ce dracu’ i se întâmplă asta. Pentru unii oameni, ăsta ar fi un vis devenit realitate. Dar pentru Grolle e un c

Multă vreme, am crezut că cea mai bună pizza e cea mâncată la serviciu, în pauza de prânz, împreună cu colegii de birou. Pizza ale cărei arome par să treacă prin uşă şi să ajungă la toţi ceilalţi colegi din instituţie, care îşi fac apariţia în biroul vostru rând pe rând, şi fiecare se serveşte cu câte o felie. Dar am greşit. Am aflat că cea mai bună pizza e cea mâncată la iarbă verde, pe malul unui râu, într-un loc curat, fără rahaţi de câine, seara, după răsăritul lunii. Cea degustată împreună cu familia, la o ieşire în timpul săptămânii, după serviciu, când eşti obosit şi înfometat. Ai mai multe feluri de pizza, câte una pentru fiecare, dar voi faceţi troc, daţi o felie de pizza cu şuncă şi ciuperci contra unei felii cu patru feluri de brânză, după care deschideţi sticla de vin roze, ce merge cu somonul de pe al treilea fel de pizza. Şi apoi, în amurg, jucaţi ping-pong pe iarbă, adulţi cu copii, în timp ce luna se ridică tot mai sus şi o cioară curioasă ţopăie prin preajmă. Povesti

Mă apucasem de cura de slăbire cu două zile în lume. Un regim drastic, menit să mă facă să dau jos rapid câteva kilograme. În ultima vreme avusesem un regim de viaţă nesănătos, cu mese copioase la ore târzii, cu zile întregi petrecute în faţa calculatorului şi cu mişcare aproape de zero. Avusesem o zi proastă, în care lucrasem până la epuizare şi în care totul îmi mersese de-a-ndoaselea. M-am culcat cu stomacul gol, nefericită. M-am pus pe burtă, ca să nu simt foamea. Am visat că eram pe malul Mediteranei, la o terasă, cu un pahar de vin alături. Cerul era incredibil de albastru, brăzdat de pescăruşi care ţipau uneori. Se auzea marea, monoton, liniştitor. Bătea uşor briza, aducând miros de alge şi câteva firişoare de nisip mi se aşezaseră pe pantalonii albi. Era o zi strălucitoare. Un chelner îmbrăcat şi el în alb mi-a adus zâmbind ceea ce, probabil, comandasem. Era o pizza imensă, aproape cât masa la are stăteam. Era fierbinte şi mirosea criminal. Avea blatul subţire, rumenit, rotiţ