Când am fost în Franța, cel mai tare m-a impresionat religiozitatea cu care se respectă siesta. Între orele 12 și 14, toată lumea este în pauză de masă. Practic, o țară întreagă este paralizată timp de două ore. În afară de restaurante și magazine, totul este închis: oamenii trebuie să mănânce și să se odihnească.
În România, un astfel de obicei lipsește cu desăvârșire. Dar, cum tot oameni suntem și noi, trebuie să mâncăm în intervalul celor opt ore, cât se presupune că stăm la serviciu. Așa că furăm niște timp din program și, mai pe față, mai pe ascuns, ciugulim câte ceva. Că e vorba de un sandvici sau de o masă copioasă, asta depinde de la caz la caz, în funcție de buget, de pofta de mâncare, de tupeu și, nu în ultimul rând, de șefi.
Dacă vrei să mănânci bine și să-ți oferi o jumătate de oră de bucurie, este foarte probabil că vei comanda o pizza. Ea are avantajul că este concomitent un aliment simplu și bogat, cu un buchet de arome care îți dă senzația mâncării bine gătite, și care va ajunge la tine în cel mai scurt timp. Bine, asta în cel mai fericit caz. S-ar putea să ai ghinion și să primești o pizza cu blat prea gros, cu parizer în loc de șuncă și cu ciuperci din conservă în loc de ciuperci proaspete. În plus, s-ar putea ca mâncarea să ajungă la tine doar după ce, disperat de foame, ai ciugulit toți biscuiții colegului de birou.
Dar ghinion e doar prima oară când ți se întâmplă asta. A doua oară e prostie. Chiar și în orașele mici, în ziua de azi sunt deschise o grămadă de pizzerii, iar unele dintre ele fac livrare la domiciliu. Dacă azi te-a dezamăgit una dintre ele, este logic ca mâine să apelezi la o alta. În plus, în era Internetului, este foarte simplu să evaluezi public activitatea unui restaurant. Cei care vor dori să facă impresie bună, își vor corecta greșelile pe parcurs. Ceilalți vor suferi.
Din experiență, spun că cea mai bună pizza o fac italienii. Poate e un clișeu, dar adevărul e că ei învață de la cei mai buni. Unele pizzerii au adus pizzeri din Italia, iar asta se simte în calitatea mâncării. Așa că poate cel mai indicat ar fi să vă începeți explorarea culinară a orașului cu astfel de localuri. E doar o sugestie... la urma urmei, doar lovindu-ne singuri cu capul de pereți învățăm.
În România, un astfel de obicei lipsește cu desăvârșire. Dar, cum tot oameni suntem și noi, trebuie să mâncăm în intervalul celor opt ore, cât se presupune că stăm la serviciu. Așa că furăm niște timp din program și, mai pe față, mai pe ascuns, ciugulim câte ceva. Că e vorba de un sandvici sau de o masă copioasă, asta depinde de la caz la caz, în funcție de buget, de pofta de mâncare, de tupeu și, nu în ultimul rând, de șefi.
Dacă vrei să mănânci bine și să-ți oferi o jumătate de oră de bucurie, este foarte probabil că vei comanda o pizza. Ea are avantajul că este concomitent un aliment simplu și bogat, cu un buchet de arome care îți dă senzația mâncării bine gătite, și care va ajunge la tine în cel mai scurt timp. Bine, asta în cel mai fericit caz. S-ar putea să ai ghinion și să primești o pizza cu blat prea gros, cu parizer în loc de șuncă și cu ciuperci din conservă în loc de ciuperci proaspete. În plus, s-ar putea ca mâncarea să ajungă la tine doar după ce, disperat de foame, ai ciugulit toți biscuiții colegului de birou.
Dar ghinion e doar prima oară când ți se întâmplă asta. A doua oară e prostie. Chiar și în orașele mici, în ziua de azi sunt deschise o grămadă de pizzerii, iar unele dintre ele fac livrare la domiciliu. Dacă azi te-a dezamăgit una dintre ele, este logic ca mâine să apelezi la o alta. În plus, în era Internetului, este foarte simplu să evaluezi public activitatea unui restaurant. Cei care vor dori să facă impresie bună, își vor corecta greșelile pe parcurs. Ceilalți vor suferi.
Din experiență, spun că cea mai bună pizza o fac italienii. Poate e un clișeu, dar adevărul e că ei învață de la cei mai buni. Unele pizzerii au adus pizzeri din Italia, iar asta se simte în calitatea mâncării. Așa că poate cel mai indicat ar fi să vă începeți explorarea culinară a orașului cu astfel de localuri. E doar o sugestie... la urma urmei, doar lovindu-ne singuri cu capul de pereți învățăm.
Comentarii
Trimiteți un comentariu