Multă vreme, am crezut că cea mai bună pizza e cea mâncată la serviciu, în pauza de prânz, împreună cu colegii de birou. Pizza ale cărei arome par să treacă prin uşă şi să ajungă la toţi ceilalţi colegi din instituţie, care îşi fac apariţia în biroul vostru rând pe rând, şi fiecare se serveşte cu câte o felie.
Dar am greşit. Am aflat că cea mai bună pizza e cea mâncată la iarbă verde, pe malul unui râu, într-un loc curat, fără rahaţi de câine, seara, după răsăritul lunii. Cea degustată împreună cu familia, la o ieşire în timpul săptămânii, după serviciu, când eşti obosit şi înfometat.
Ai mai multe feluri de pizza, câte una pentru fiecare, dar voi faceţi troc, daţi o felie de pizza cu şuncă şi ciuperci contra unei felii cu patru feluri de brânză, după care deschideţi sticla de vin roze, ce merge cu somonul de pe al treilea fel de pizza. Şi apoi, în amurg, jucaţi ping-pong pe iarbă, adulţi cu copii, în timp ce luna se ridică tot mai sus şi o cioară curioasă ţopăie prin preajmă.
Povestiţi şi glumiţi, le atrageţi atenţia copiilor că au întrecut măsura, le spuneţi să fie cuminţi şi să nu arunce mingea înspre oamenii aceia care fac picnic mai încolo, între copaci.
Apoi vă tolăniţi pe pătură şi mărturisiţi că aţi mâncat prea mult, dar nu o spuneţi în română, pentru că nu sunteţi în România. Asta ar trebui să fie deja clar, pentru că dacă v-aţi fi aflat în România aţi fi mâncat mici sau copănele de pui sau ceafă de porc la grătar şi aţi fi băut bere, aţi fi făcut baie în râu, chiar dacă e interzis şi v-aţi fi pus pătura exact peste un rahat de câine – să fie cu noroc.
Pe la noi nimeni nu mănâncă pizza la iarbă verde, pizza se mănâncă la birou sau acasă sau la restaurant, e foarte bună, dar nu atât de bună ca mâncarea neaoşă, de-a noastră, românească. N-aş da o sărmăluţă bună nici pentru trei pizza gigantice, pare să spună, în timp ce se plimbă gânditor, bărbatul trecut de prima tinereţe, îmbrăcat în maiou alb şi şort roşu. N-aş da berea pentru vin, berea e cel mai bun aliment, are antioxidanţi şi vitamine şi alcool exact cât trebuie, spune acelaşi bărbat, în timp ce îşi mângâie uşor burta.
La urma urmei, eu nu caut motiv de ceartă. Picnicul e picnic, oriunde ar fi. Şi e cu atât mai frumos, cu cât e pizza mai multă.
Dar am greşit. Am aflat că cea mai bună pizza e cea mâncată la iarbă verde, pe malul unui râu, într-un loc curat, fără rahaţi de câine, seara, după răsăritul lunii. Cea degustată împreună cu familia, la o ieşire în timpul săptămânii, după serviciu, când eşti obosit şi înfometat.
Ai mai multe feluri de pizza, câte una pentru fiecare, dar voi faceţi troc, daţi o felie de pizza cu şuncă şi ciuperci contra unei felii cu patru feluri de brânză, după care deschideţi sticla de vin roze, ce merge cu somonul de pe al treilea fel de pizza. Şi apoi, în amurg, jucaţi ping-pong pe iarbă, adulţi cu copii, în timp ce luna se ridică tot mai sus şi o cioară curioasă ţopăie prin preajmă.
Povestiţi şi glumiţi, le atrageţi atenţia copiilor că au întrecut măsura, le spuneţi să fie cuminţi şi să nu arunce mingea înspre oamenii aceia care fac picnic mai încolo, între copaci.
Apoi vă tolăniţi pe pătură şi mărturisiţi că aţi mâncat prea mult, dar nu o spuneţi în română, pentru că nu sunteţi în România. Asta ar trebui să fie deja clar, pentru că dacă v-aţi fi aflat în România aţi fi mâncat mici sau copănele de pui sau ceafă de porc la grătar şi aţi fi băut bere, aţi fi făcut baie în râu, chiar dacă e interzis şi v-aţi fi pus pătura exact peste un rahat de câine – să fie cu noroc.
Pe la noi nimeni nu mănâncă pizza la iarbă verde, pizza se mănâncă la birou sau acasă sau la restaurant, e foarte bună, dar nu atât de bună ca mâncarea neaoşă, de-a noastră, românească. N-aş da o sărmăluţă bună nici pentru trei pizza gigantice, pare să spună, în timp ce se plimbă gânditor, bărbatul trecut de prima tinereţe, îmbrăcat în maiou alb şi şort roşu. N-aş da berea pentru vin, berea e cel mai bun aliment, are antioxidanţi şi vitamine şi alcool exact cât trebuie, spune acelaşi bărbat, în timp ce îşi mângâie uşor burta.
La urma urmei, eu nu caut motiv de ceartă. Picnicul e picnic, oriunde ar fi. Şi e cu atât mai frumos, cu cât e pizza mai multă.
Comentarii
Trimiteți un comentariu