Treceți la conținutul principal

Pizza şi drumul spre rai

Mă apucasem de cura de slăbire cu două zile în lume. Un regim drastic, menit să mă facă să dau jos rapid câteva kilograme. În ultima vreme avusesem un regim de viaţă nesănătos, cu mese copioase la ore târzii, cu zile întregi petrecute în faţa calculatorului şi cu mişcare aproape de zero. Avusesem o zi proastă, în care lucrasem până la epuizare şi în care totul îmi mersese de-a-ndoaselea. M-am culcat cu stomacul gol, nefericită. M-am pus pe burtă, ca să nu simt foamea.

Am visat că eram pe malul Mediteranei, la o terasă, cu un pahar de vin alături. Cerul era incredibil de albastru, brăzdat de pescăruşi care ţipau uneori. Se auzea marea, monoton, liniştitor. Bătea uşor briza, aducând miros de alge şi câteva firişoare de nisip mi se aşezaseră pe pantalonii albi. Era o zi strălucitoare.

Un chelner îmbrăcat şi el în alb mi-a adus zâmbind ceea ce, probabil, comandasem. Era o pizza imensă, aproape cât masa la are stăteam. Era fierbinte şi mirosea criminal. Avea blatul subţire, rumenit, rotiţe de măsline negre şi exact atâta sos de roşii cât trebuie, peste o grămadă de brânză. Când am ridicat o felie, firişoarele de mozzarella au început să se întindă delicios, lăsându-mi gura apă. Aroma de gorgonzolla desăvârşea preparatul. Mă simţeam în al nouălea cer. Gustam perfecţiunea.

M-am trezit, încă simţind în piept acea stare de imensă fericire. Era o senzaţie de imponderabilitate.

M-am ridicat buimacă din pat şi m-am dus clătinându-mă până în bucătărie. Pe masă mă aşteptau un castravete şi câteva ridichi ofilite. M-am urcat pe cântar: slăbisem câteva sute de grame. Dar cu ce preţ? Am ştiut exact ce am de făcut.

Am căutat pe internet numărul de telefon al celei mai bune pizzerii din oraş. Era o pizzerie unde mai mâncasem, alături de familie, în urmă cu ceva timp, şi căreia nu aveam nimic să-i reproşez. Petrecusem momente frumoase acolo, în zile obişnuite sau în zile speciale, şi de fiecare dată constatasem că pizza e foarte bună, serviciile sunt ireproşabile şi curăţenia e la mare preţ. Am sunat şi am comandat o pizza mare, cu patru feluri de brânză. Apoi am desfăcut o sticlă de vin, m-am îmbrăcat în alb şi m-am aşezat în fotoliu. Nu era exact ca în vis, dar oricum. În scurt timp am primit şi cutia cu pizza. Când am gustat prima înghiţitură, am început să aud valurile mării.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Condimente pentru pizza: 8 idei delicioase

Pizza se naște ca o mâncare  din popor din cauza simplității materiilor prime folosite atât pentru a face aluatul, cat si pentru a combina condimentele care poate satisface si atrage chiar și regii. De-a lungul timpului, această mâncare a fost adesea văzută ca o mâncare aproape improvizată, plasată în fundal în comparație cu alte feluri de mâncare fină de gastronomie națională; acum însă pizza  poartă  haine noi, se potrivește chiar printre preferintele gurmanzilor.

Pizza este perfectă atunci când este îmbogățită de condimente simple, dar este, de asemenea, capabilă să uimească ca un vehicul versatil de excelență gastronomică. Există, totuși, unele toppinguri  care sunt adevărate pietre de temelie, clasice, atemporale sau un mariaj al gusturilor.

Pentru o Pizza Margherita autentică - roșii decojite, ulei de măsline extra virgin, mozzarela din lapte de vacă numită fiordilatte, busuioc: sunt ABC-ul  pentru o margherita de calitate. Regina pizzelor își găsește punctul forte în simplita…

Când mi-e poftă de pizza

Am citit undeva despre un studiu care arată că între creierele celor care amână tot timpul ceea ce au de făcut și ale celor care se apucă imediat de treabă există diferențe structurale. Eu, una, mă număr printre „procrastinators”, adică printre cei care își amână treburile cât de mult posibil.

Am început textul atât de savant doar pentru a vă spune că fac asta chiar și când mi-e poftă de ceva bun. Am zile în care mi se pune pata pe câte un aliment. În general este vorba despre alimente nesănătoase, desigur. Spre exemplu, într-o zi mi se pune pata pe parizer. Sunt în stare să mănânc un kilogram de parizer din cel mai scârbos, din cel mai ieftin, pe care îl găsesc la magazinul din blocul meu. Alteori mi se face o poftă incredibilă de pizza. Din care nu aș avea voie să mănânc, pentru că oricum am multe kilograme în plus și ar trebui, nu-i așa, să ronțăi doar cotoare de varză. Deci, cum spuneam, creierul meu urlă „pizza!!!”. Cel mai simpu ar fi să mă îmbrac, să cobor în stradă și să merg c…

E timpul să începem o viaţă sănătoasă

Sărbătorile au trecut, iar tu eşti total nemulţumită de felul în care arăţi cu cele câteva kilograme în plus. Nu e cazul să te panichezi. Să-ţi propui să le dai jos în doar două săptămâni este cea mai mare greşeală. Primul lucru pe care trebuie să-l faci este să-ţi faci abonament la sală sau la piscină.

Dacă ţi se pare prea scump, o soluţie ar fi să faci o mică investiţie şi să-ţi cumperi un aparat de fitness pentru acasă. Dar dacă ai cheltuit prea mult în luna decembrie şi nu mai ai banii necesari pentru asta, rămâne oricând valabilă soluţia alergatului pe pistă, în parc, şi chiar cea a plimbărilor lungi prin oraş, dar neapărat în ritm rapid.

Al doilea sfat este să nu tai drastic caloriile zilnice. O dietă strictă îi va da organismul peste cap. În plus, te va face să te simţi nefericită şi o vei abandona curând. Mult mai înţelept este să mănânci sănătos.

Un regim de viaţă sănătos presupune un mic dejun consistent, care să conţină neapărat şi cerale integrale, fie sub formă de fulgi…