Treceți la conținutul principal

Pizza la micul dejun? De ce nu?!

Fiecare societate îşi are prejudecăţile ei. Este greu să lupţi cu ele, mai ales că au rădăcini adânci în subconştient. Dar dacă îţi propui să le demontezi, vei vedea că, de multe ori, aceste credinţe nu au nicio logică. Pur şi simplu, ele nu ar trebui să existe.

De exemplu, în societatea românească se crede că pizza nu este un aliment potrivit pentru micul dejun. El ar fi destinat, mai degrabă, meselor de prânz sau cinei.

Toţi cei care se interează cât de cât de sfaturile medicilor ştiu că cea mai importantă masă a zilei este micul dejun. El ar trebui să fie hrănitor şi complet, pentru că de micul dejun depinde energia noastră pe întreg parcursul zilei. Aşadar, ce ar putea fi mai potrivit decât o pizza?

Nu sunt adepta dietelor cu apă şi lămâie, dar ştiu din experienţă că cina ar trebui să fie o masă uşoară. Aşadar, pizza nu este un aliment potrivit pentru cină. Desigur, uneori ne putem răsfăţa cu pizza la cină dar... în restul zilelor, de ce să nu mâncăm pizza la micul dejun?!

Unii spun că pizza nu merge cu cafeaua de dimineaţă. Că ar fi mult mai potrivită o porţie de cereale cu lapte. Dar noi ştim că românii preferă să mânănce omletă cu ceapă şi cârnaţi la micul dejun, şi nu cereale. Şi atunci, de ce ar fi potrivită omleta cu ceapă la micul dejun, iar pizza nu? Eu cred că o pizza cu blat subţire, cu multă mozzarella şi roşii merge perfect cu o cafea neagră. Poate să mă contrazică cineva? Cu date ştiinţifice, nu aşa, oricum.

Este foarte greu să distrugi un obicei înrădăcinat în societate. Un astfel de demers ar lua ani de zile de eforturi susţinute. Dar eu mi-am propus să fac din pizza cel mai consumat aliment la micul dejun.

Gata cu mămăliga cu brânză şi slănină, gata cu omleta cu ceapă şi ardei. Să vină pizza cu salam picant, pizza cu multă brânză, pizza cu ton şi somon (pentru pretenţioşi), pizza cu şuncă şi ciuperci! Sloganul meu va fi: „O pizza de dimineaţă face viaţa mai frumoasă!”

Veţi vedea că, dacă ne potolim pofta de pizza (care apare inevitabil de-a lungul zilei) încă de la primele ore ale dimineţii, în timp vom deveni mult mai sănătoşi şi mai supli. Căci vom avea tot timpul să consumăm caloriile îngurgitate, pe tot parcursul zilei. În plus, numărul de endorfine va creşte, vom fi mai optimişti, mai încrezători. Aşa că nu mai staţi pe gânduri. Salvaţi România! Mâncaţi o pizza la micul dejun!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Feerie de iarnă cu miros de pizza

Afară ninge cu fulgi mari. Dar ce spun, parcă sunt bulgări care cad cu viteză în capetele oamenilor. În  fața ferestrei, în intersecție, s-a blocat o mașină. O alta vrea să o depășească și se împotmolește și ea. Nu se mai deosebește drumul de trotuar. Prăpădul alb e la apogeu.  Înăuntru, în casă, încă am bradul împodobit. Luminițele strălucesc în culori și parcă văd felii de pizza agățate de crengi. Închid ochii și îi deschid iar. Feliile triunghiulare sunt tot acolo, văd chiar și sosul cum se scurge pe parchet. E clar, mi-e foame. Centrala merge de câteva ore, dar tot mi-e frig. Mi-am pus o bască în cap, să mă încălzesc, dar fără rezultat. Ultima soluție e să pornesc cuptorul. De abia aștept momentul când bucătăria se va umple iar de arome. Recunosc, e și un mod de a-mi teroriza vecinii, care, podidiți de mirosurile din bucătăria mea, mă întreabă uneori ce am mai gătit. Și îmi mărturisesc că salivează abundent atunci când pe mine mă apucă cheful de bucătăreală. Pentru mine, gătitul

Ketchup-ul, sosul favorit al lui Jane Austen

“Îl avem cu toţii pe masă. O pastă roşie, mai degrabă lichidă, închisă într-un recipient din plastic. Nu ne-am putea închipui că, iniţial, ketchup-ul nu a avut nicio legătură cu pătlăgelele roşii, principalul ingredient, şi nici cu Italia, patria pastelor... Ketchup-ul, susţin istoricii, vine de la cuvântul chinezesc „koe-chiap” sau „ke-tsiap”, care se traduce prin saramură de peşte sau peşte fermentat. La origine, sosul semăna mai mult cu cel de soia pe care îl cunoaştem astăzi sau cu sosul Worcestershire, bazat pe saramura de peşte, ierburi şi condimente…” Continuarea articolului, aici: https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/ketchup-ul-sosul-favorit-al-lui-jane-austen  

Ce înseamnă, pentru tine, “cea mai bună pizza”?

Poate că e cea cu multă brânză, care să se întindă delicios atunci când desprinzi felia de pe farfurie, sau cea cu extra ciuperci şi şuncă tăiată în felii aproape transparente. Poate că e cea cu blat subţire şi crocant, care de abia susţine greutatea ingredientelor de deasupra, sau cea cu blat pufos, în care te afunzi atunci când muşti. Poate că e cea cu peperoni, după care îţi ia foc gura, într-o explozie de arome, sau cea cu sos dulce, ca în copilărie. Sau poate că cea mai bună pizza nu e cea cu cele mai potrivite ingrediente. Poate că gustul nu depinde numai de grosimea blatului sau de ketchup-ul pe care îl foloseşti, ci de locul unde te bucuri de mâncare. Poate preferi să mănânci pizza într-un restaurant fără fiţe, cu preţuri rezonabile şi unde încap la masă toţi prietenii tăi. Sau acasă, în pat, alături de iubita ta, în timp ce vă uitaţi la un film de dragoste şi ea te ţine de mână. Poate îţi place momentul acela când te hotărăşti să nu guşti doar o felie, ci să mănâ