Treceți la conținutul principal

Vine diaspora acasă. Pizza sau mamaliga ?

August. Perioada concediilor. Diaspora se întoarce acasă. Pentru o lună, se reunesc fiica cu mame, nurori cu soacre, fii cu taţi şi gineri cu socri. Timp de o lună, aragazul din bucătărie funcţionează mai mult ca niciodată, duşul e mereu ocupat şi dormitoarele sunt supraaglomerate.

Adela a venit din Italia. Are un job acolo, la fel şi soţul ei, român şi el. Au doi copii născuţi la Milano, pe care mama Adelei, Viorica, de abia aşteaptă să-i vadă. Se înţelege greu cu ei – copiii nu prea o rup româneşte – dar se bucură să-i vadă şi le cumpără o grămadă de jucării. De care, de altfel, copiii se plictisesc mai repede decât ai crede.

În prima seară, Adela şi Viorica au stat de vorbă. Despre jobul Adelei, despre cât de bine câştigă, despre copiii care au răcit de trei ori anul ăsta, despre munca grea a soţului, despre medicamentele scumpe din România, despre mărirea pensiilor, despre cumpărăturile care sunt mai scumpe anul ăsta decât în toamnă, despre bulionul pus pe iarnă şi despre toţi vecinii Vioricăi, fiecare cu metehnele lor. Apoi s-au culcat şi au dormit agitat, Viorica de emoţie că îi e fata acasă, iar Adela pentru că a schimbat patul şi pentru că face alergie la înţepăturile de ţânţari.

În a doua seară, Viorica a vrut să le facă ceva bun de mâncare. S-a gândit la sarmale, dar Adela i-a spus că nu ar vrea să mănânce ceva gras, cum se mănâncă de obicei în Ardeal. Ar prefera ceva mai uşor pentru seară. Poate nişte paste.

-Ei, păi cum să vă dau macaroane? Macaroane dăm la porci, vouă vă trebuie ceva bun. Hai că vă fac nişte pizza, că ştiu că vă place.

Şi Viorica s-a apucat să facă pizza. Dar blatul i-a ieşit prea gros, deasupra a pus nişte salam de vară şi nişte bulion prea lichid, mozzarela n-a avut, aşa că a pus brânză de burduf... Când a fost gata, Adela, soţul şi copiii au gustat câte o bucăţică, apoi au lăsat feliile în farfurie.

-Nu ne e foame, au spus la unison.
Viorica a început să lăcrimeze.

-Hai, mai bine, să ieşim în oraş. Mergem la o terasă şi ne distrăm. Facem noi cinste, a spus Adela.

Viorica şi-a pus cămaşa cea nouă, pe care Adela i-o adusese din Italia, s-a dat cu parfum după urechi şi s-a machiat. Apoi au mers toţi la terasă, în centrul vechi, la un restaurant italienesc. Au comandat pizza, o pizza cu blat subţire, crocant, şi cu un topping de vis. În final au băut bere.

-N-am mai pus alcool în gură de la Paşti, a râs afectat Viorica. Şi atunci am băut doar un pahar de vişinată.

-Ei lasă, că acum trebuie să sărbătorim. Doar nu venim acasă în fiecare zi.

Pe Viorica au bufnit-o lacrimile. Şi-a înfundat în gură o ultimă felie de pizza şi a admis:
-Da, parcă e mai bună cu brânza asta care se întinde. Dar tot mămăliga e preferata mea.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pizzaiolo în patrimoniul UNESCO - pizza care a cucerit lumea

Arta cu care napoletanii prepară pizza – denumită pizzaiolo – a fost declarată parte din patrimoniul imaterial al umanității, a decis UNESCO.

Astfel, priceperea napoletană e recunoscută acum, alături de alte comori precum decorațiile murale saudite, realizate de femei.

Înscrierea este una simbolică, dar sprijină eforturile locuitorilor din Napoli care au inventat vestitutul preparat.

Comitetul UNESCO s-a reunit pe o insulă sud-coreeană pentru a examina mai bine de 30 de solicitări de înscriere pe lista reprezentativă a patrimoniului cultural al umanităţii.

Pizzaiolo – sau priceperea napoletanilor în a prepara pizza – a fost susținută pentru înscrierea în patrimoniul UNESCO de 2 milioane de persoane, care au semnat o petiție online în acest sens.

Dincolo de abilitatea mișcărilor, pizza napoletană e făcută din cântece, zâmbete și spectacol, artă care datează din secolul al 16-lea.

Ministrul italian al agriculturii – Maurizio Martina – a salutat decizia UNESCO: „Un nou pas pentru protej…

Ce înseamnă, pentru tine, “cea mai bună pizza”?

Poate că e cea cu multă brânză, care să se întindă delicios atunci când desprinzi felia de pe farfurie, sau cea cu extra ciuperci şi şuncă tăiată în felii aproape transparente.

Poate că e cea cu blat subţire şi crocant, care de abia susţine greutatea ingredientelor de deasupra, sau cea cu blat pufos, în care te afunzi atunci când muşti.
Poate că e cea cu peperoni, după care îţi ia foc gura, într-o explozie de arome, sau cea cu sos dulce, ca în copilărie.
Sau poate că cea mai bună pizza nu e cea cu cele mai potrivite ingrediente. Poate că gustul nu depinde numai de grosimea blatului sau de ketchup-ul pe care îl foloseşti, ci de locul unde te bucuri de mâncare. Poate preferi să mănânci pizza într-un restaurant fără fiţe, cu preţuri rezonabile şi unde încap la masă toţi prietenii tăi. Sau acasă, în pat, alături de iubita ta, în timp ce vă uitaţi la un film de dragoste şi ea te ţine de mână.
Poate îţi place momentul acela când te hotărăşti să nu guşti doar o felie, ci să mănânci după pofta i…

Condimente pentru pizza: 8 idei delicioase

Pizza se naște ca o mâncare  din popor din cauza simplității materiilor prime folosite atât pentru a face aluatul, cat si pentru a combina condimentele care poate satisface si atrage chiar și regii. De-a lungul timpului, această mâncare a fost adesea văzută ca o mâncare aproape improvizată, plasată în fundal în comparație cu alte feluri de mâncare fină de gastronomie națională; acum însă pizza  poartă  haine noi, se potrivește chiar printre preferintele gurmanzilor.

Pizza este perfectă atunci când este îmbogățită de condimente simple, dar este, de asemenea, capabilă să uimească ca un vehicul versatil de excelență gastronomică. Există, totuși, unele toppinguri  care sunt adevărate pietre de temelie, clasice, atemporale sau un mariaj al gusturilor.

Pentru o Pizza Margherita autentică - roșii decojite, ulei de măsline extra virgin, mozzarela din lapte de vacă numită fiordilatte, busuioc: sunt ABC-ul  pentru o margherita de calitate. Regina pizzelor își găsește punctul forte în simplita…