Treceți la conținutul principal

Aniversările şi pizza

Deunăzi, am fost la ziua de naştere a unei prietene. Am mâncat pizza şi tort şi am băut bere. Şi m-am gândit că, pentru mine, pizza, ca fel de mâncare, este strâns legată de ideea de aniversare.

Îmi aduc aminte că, atunci când eram copii şi aveam invitaţi de ziua de naştere, mamele noastre se pregăteau cu câteva zile înainte. De pe masă nu puteau să lipsească, pe lângă tort, salata de vinete, salata de icre şi ouăle umplute. Ouă umplute, Dumnezeule, n-am mai văzut aşa ceva de un secol! Se speteau dragele noastre mame, roboteau ceasuri întregi în bucătărie, să nu ne facem de ruşine în faţa invitaţilor. Apoi, desigur, puneam muzică, şi fiecare stătea ruşinat în colţul său. Nici vorbă să vrem să dansăm, decât, eventual, fetele între ele.

S-au dus zilele acelea. Astăzi, mamele noastre nu mai sunt tocmai în formă şi, dacă vrem să ne sărbătorim aniversările, trebuie să avem grijă singuri de invitaţii noştri. Mi se pare o aiureală să te apuci să găteşti tone de mâncare, din care jumătate vei arunca. E în acelaşi timp o risipă de efort fizic şi de bani. În plus, prietenii vin la tine pentru că vor să vă bucuraţi împreună de acel moment frumos, şi nicidecum ca să mănânce până vor plesni. La un moment dat, când eşti prea sătul, nici nu te mai poţi bucura de aromele mâncărurilor care ţi se oferă.

De aceea, mi se pare că a comanda mâncare, nu foarte multă, ci doar atât cât trebuie, este o decizie înţeleaptă. Dacă faci socoteala, nici măcar nu ieşi mai scump, plus că te scuteşti de o zi întreagă de muncă în bucătărie. Iar pizza este o alegere bună, pentru că e pe gustul tuturor. Încă nu am auzit pe nimeni să spună că nu îi place pizza. OK, nu îi place pizza cu ananas, sau mănâncă doar pizza vegetariană, însă nu refuză pizza ca aliment. În plus, pizza vine frumos ambalată în cutii, totul e curat şi civilizat, nu se murdăresc farfurii, ba nici măcar tacâmuri, totul e brici.

De aceea apelează atât de multă lume la soluţia pizza când vine vorba despre o aniversare. Şi, culmea, toată lumea e mulţumită. Singurul lucru la care trebuie să fii atent este să comanzi suficiente variante de pizza, încât să mulţumeşti pe toată lumea. Şi atunci poţi fi sigur că aniversarea ta va fi o reuşită.

A, şi nu uita de bere.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pauza de pizza

Când am fost în Franța, cel mai tare m-a impresionat religiozitatea cu care se respectă siesta. Între orele 12 și 14, toată lumea este în pauză de masă. Practic, o țară întreagă este paralizată timp de două ore. În afară de restaurante și magazine, totul este închis: oamenii trebuie să mănânce și să se odihnească. În România, un astfel de obicei lipsește cu desăvârșire. Dar, cum tot oameni suntem și noi, trebuie să mâncăm în intervalul celor opt ore, cât se presupune că stăm la serviciu. Așa că furăm niște timp din program și, mai pe față, mai pe ascuns, ciugulim câte ceva. Că e vorba de un sandvici sau de o masă copioasă, asta depinde de la caz la caz, în funcție de buget, de pofta de mâncare, de tupeu și, nu în ultimul rând, de șefi. Dacă vrei să mănânci bine și să-ți oferi o jumătate de oră de bucurie, este foarte probabil că vei comanda  o pizza. Ea are avantajul că este concomitent un aliment simplu și bogat, cu un buchet de arome care îți dă senzația mâncării bine gătite, și ca

Pizza de sărbătoare

Se apropie sărbătorile şi, ca de obicei, mâncarea va fi prea multă. După Crăciun, ne vor rămâne o mulţime de resturi, pe care e păcat să le aruncăm, pentru că am dat o grămadă de bani pe mâncare şi, să nu uităm, pe lumea asta există milioane de oameni care   nu au ce mînca. La un moment dat obişnuiam să mă uit la emisiunile culinare de la TV. Sunt o gurmandă, dar nu şi o gospodină, aşa că de obicei nu aplicam ceea ce vedeam. Dar îmi făcea plăcere să privesc nişte bucătari buni, care lucrau cu plăcere şi care făceau minuni în bucătărie . Aşa am aflat, cu mare surprindere, că printre bucătarii străini există un adevărat cult al folosirii resturilor de mâncare. Sunt o mulţime de reţete bazate pe utilizarea acelor “leftovers”, a resturilor de mâncare rămase în frigider: o bucată de unt, câteva felii de brânză, un capăt de şuncă şi aşa mai departe. Nu e vorba că acei străini nu ar avea bani să-şi cumpere mâncare suficientă, ci de faptul că mâncarea este sfântă şi că ea nu se aruncă.

Vara, la terasă

A venit vara. Terasele sunt pline. Când se lasă seara, se aud clinchete. De halbe, de furculițe lovite de farfurii. Berea și pizza sunt în top. E drept, sunt și câteva dudui care preferă salata. Numai că salata nu merge cu bere. Așa că beau apă plată cu lămâie. Un meniu potrivit pentru doamnele și domnișoarele obsedate de numărul de calorii îngurgitate. Pentru oamenii de gașcă, însă, există un alt meniu. Pizza și bere, cum spuneam. Bine, mai sunt și cei care cer platourile acelea imense cu cărnuri. Mici, bacon, cârnați, chestii. Nu spun, merg și acelea cu bere. Sunt okeiuțe. Dar pizza rămâne prima în topul preferințelor. Pizza place tuturor. De la copii la bătrâni. Femei și bărbați. „Carnivori” și vegetarieni. Toți salivează când aud de pizza. De altfel, nimeni nu spune „mergem la o salată”. Nici măcar „mergem la un cârnat”. Dar toată lumea a spus cel puțin o dată în viață „mergem la pizza”. E atât de firesc! Pizza merge atunci când ieși cu familia. Dar și atunci când ieși cu gașca