Treceți la conținutul principal

Aniversările şi pizza

Deunăzi, am fost la ziua de naştere a unei prietene. Am mâncat pizza şi tort şi am băut bere. Şi m-am gândit că, pentru mine, pizza, ca fel de mâncare, este strâns legată de ideea de aniversare.

Îmi aduc aminte că, atunci când eram copii şi aveam invitaţi de ziua de naştere, mamele noastre se pregăteau cu câteva zile înainte. De pe masă nu puteau să lipsească, pe lângă tort, salata de vinete, salata de icre şi ouăle umplute. Ouă umplute, Dumnezeule, n-am mai văzut aşa ceva de un secol! Se speteau dragele noastre mame, roboteau ceasuri întregi în bucătărie, să nu ne facem de ruşine în faţa invitaţilor. Apoi, desigur, puneam muzică, şi fiecare stătea ruşinat în colţul său. Nici vorbă să vrem să dansăm, decât, eventual, fetele între ele.

S-au dus zilele acelea. Astăzi, mamele noastre nu mai sunt tocmai în formă şi, dacă vrem să ne sărbătorim aniversările, trebuie să avem grijă singuri de invitaţii noştri. Mi se pare o aiureală să te apuci să găteşti tone de mâncare, din care jumătate vei arunca. E în acelaşi timp o risipă de efort fizic şi de bani. În plus, prietenii vin la tine pentru că vor să vă bucuraţi împreună de acel moment frumos, şi nicidecum ca să mănânce până vor plesni. La un moment dat, când eşti prea sătul, nici nu te mai poţi bucura de aromele mâncărurilor care ţi se oferă.

De aceea, mi se pare că a comanda mâncare, nu foarte multă, ci doar atât cât trebuie, este o decizie înţeleaptă. Dacă faci socoteala, nici măcar nu ieşi mai scump, plus că te scuteşti de o zi întreagă de muncă în bucătărie. Iar pizza este o alegere bună, pentru că e pe gustul tuturor. Încă nu am auzit pe nimeni să spună că nu îi place pizza. OK, nu îi place pizza cu ananas, sau mănâncă doar pizza vegetariană, însă nu refuză pizza ca aliment. În plus, pizza vine frumos ambalată în cutii, totul e curat şi civilizat, nu se murdăresc farfurii, ba nici măcar tacâmuri, totul e brici.

De aceea apelează atât de multă lume la soluţia pizza când vine vorba despre o aniversare. Şi, culmea, toată lumea e mulţumită. Singurul lucru la care trebuie să fii atent este să comanzi suficiente variante de pizza, încât să mulţumeşti pe toată lumea. Şi atunci poţi fi sigur că aniversarea ta va fi o reuşită.

A, şi nu uita de bere.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Sâmbătă cu pizza

Sâmbătă am avut o nesperată zi liberă, aşa că mi-am spus să îmi fac de cap. M-am trezit târziu, deşi aveam de scris, şi pe la 12 am ieşit prin cartier, deşi îmi spusesem că nu voi ieşi din casă în ziua aceea.
Mi-am cumpărat nişte beri de la magazinul din colţ, apoi am mers la pizzeria despre care unele voci spun că ar fi cea mai bună din oraş. Acolo servea o singură domnişoară şi se vedea că de abia face faţă comenzilor. I-am spus că vreau o pizza pentru acasă.
Am consultat meniul şi iniţial am vrut să mă opresc la Pizza Primavera. Într-adevăr, era o vreme de primăvară, deşi era octombrie, cu soare şi păsări cântând, chiar dacă la magazinul din colţ au apărut primele mandarine, care convieţuiau paşnic cu nişte castane de import. Până la urmă, însă, am optat pentru Pizza Capriciosa, pentru că şi eu, în ultima vreme, m-am dovedit a fi capricioasă.
Domnişoara nu m-a întrebat dacă vreau ketchup, iar eu am uitat să precizez, fapt pe care aveam să îl regret mai târziu. Mi s-a spus că pizza …

De Crăciun mâncăm pizza

O parte importantă a tradițiilor de Crăciun sunt cele culinare. Mesele se umplu cu sarmale, friptură de porc, șnițele, salată boeuf și cozonaci.
Însă în fiecare familie există tradiții proprii, și se lasă și puțin loc pentru mici experimente. Mai ales în familiile unde sunt copii, e important să se gătească și feluri care să le placă acestora, altfel există riscul ca ei să se îndoape cu cozonac și să nu mai mănânce mâncare „adevărată”.

Eu vă propun ca de Crăciun să încercați... pizza. Pizza de sărbătoare, cu cârnați (dacă vă plac) sau cu alte ingrediente pe care le încercați mai rar, cum ar fi somonul sau ananasul. Copiilor cu siguranță le va plăcea o pizza cu cât mai puține ingrediente. Puteți pregăti mini-pizza, decupând blaturile la mărimea unei palme (puteți face asta folosind un pahar), pe care apoi să le așezați pe un platou și pe care să le serviți ca aperitiv.

Pentru a le da o satisfacție celor mici, va trebui să vă puneți imaginația la lucru. Din aluatul pentru blat veți putea…

Centrul Vechi, sărățele și Crăciun în avans

Zilele trecute am fost la București, cu treburi. M-am cazat acasă la două prietene, undeva în Centrul Vechi. Sâmbătă, în jurul prânzului, am vizitat târgul de carte, apoi, pe un frig de crăpau oasele, ne-am întors acasă. Am intrat doar la un Mega și am cumpărat două sticle de vin rose. Urma să avem musafiri în seara aceea.

Odată ajunse acasă, am luat prânzul, iar apoi eu m-am culcat puțin. Mă chinuia o răceală și aveam o permanentă stare de somnolență.

Am dormit mai mult decât îmi planificasem. Când m-am trezit, m-am dus în bucătărie. Mirosea bestial a aluat copt. Fetele erau ocupate: făceau sărățele și clătite. Maria decupa din aluat inimioare, ursuleți, omuleți și steluțe, le dădea cu sare și apoi presăra chimen. Kira pregătea aluatul pentru clătite, în timp ce cânta „Chestnuts roasting on an open  fire”. O frumoasă colindă americană.

M-am oferit să le ajut, dar m-au refuzat categoric. M-au trimis la masă și mi-au spus să deschid sticla de vin. Vinul era ușor, demisec și mergea bine cu…