La începutul lunii trecute, într-o seară, soţul meu a ajuns acasă cam cu o jumătate de oră mai târziu decât de obicei. Nu era mult şi se mai întâmpla să întâzie câteva minute. De obicei, uita de el la o bârfă cu colegii de serviciu, sau juca Solitair în birou. Alteori erau blocaje în trafic sau trebuia să facă un ocol, să cumpere una, alta pentru casă, de la supermarket.
Dar în seara aceea nu era nimic de acest gen. Am observat că avea o pată pe cămaşă, în zona pieptului, şi i-am cerut să se dezbrace. Urma să pun haine la spălat. L-am văzut că se codeşte şi imediat am intrat la idei. M-am închis în baie, cu cămaşă cu tot, şi am analizat pe îndelete pata. Părea o combinaţie de ulei şi sos de roşii. Bine că nu e ruj, m-am gândit, şi imediat am intrat la idei. Am pus maşina de spălat la treabă şi m-am întors la soţul meu.
-Vrei să mănânci ceva? Avem ardei umpluţi, i-am spus.
-Nu mi-e foame, mi-a răspuns, iar mie mi-a urcat tensiunea imediat. Ardeii umpluţi erau mâncarea lui preferată. Nu o refuza niciodată, dar niciodată.
-Ţi-ai mâncat sandviciul la prânz?, l-am mai interogat.
-Da, a fost bun, cum numai tu ştii să-l faci.
Linguşeli. În acest moment ştiam deja că se simte vinovat.
-Şi ce ai mai mâncat azi, pe lângă sandvici?
-Nimic.
M-am aşezat lângă el, l-am privit în ochi, i-am strâns mâna, şi i-am spus:
-Ţuţule, tu mă înşeli.
-Nu, nici vorbă, mi-a spus, pălind. De unde ai scos asta?
-Aveai o pată de ruj pe cămaşă.
-Da de unde! Am fost la pizza cu Romeo şi cu Sandu şi mi-a căzut o bucată pe cămaşă. Asta a fost tot.
-Păi şi de ce nu mi-ai spus aşa?
-N-am vrut să te superi, iepuraş.
Ceva nu se lega. Romeo şi Sandu erau amândoi căsătoriţi, iar nevestele lor îi aşteptau acasă cu câte două feluri de mâncare. De ce să îşi strice banii pe pizza, când puteau foarte bine să îi cheltuiască pe bere?!
Le-am sunat pe soţiile amândurora şi le-am întrebat dacă soţii lor au cinat acasă. Mi-au spus că au mâncat ca sparţii. În acel moment, am fost sigură că Ţuţu are o amantă. Mi-am sunat avocatul si i-am spus să pregătească hârtiile de divorţ. Pe Ţuţu l-am trimis la maică-sa, nu mai suportam să dorm cu el în casă. Pentru prima oară, îmi părea rău că suportasem mii de nopţi albe, în care nu puteam pune geană pe geană din pricina sforăiturilor lui.
După două săptămâni, Ţuţu m-a sunat. Mi-a spus să nu mă enervez, dar că vrea să mă invite la o pizza. I-am trântit telefonul în nas, dar m-a sunat din nou. Mi-a spus că se deschisese o nouă pizzerie în oraş şi că adora să meargă acolo. Era locul unde se simţea bine, atmosfera îi pria şi pizza era delicioasă. Acum ar fi vrut să împărtăşeasc această bucurie cu mine. Nimănui nu îi oferise această onoare până acum.
În seara aceea, mi-am sunat avocatul şi i-am spus să oprească demersurile pentru divorţ. M-am bucurat de prezenţa soţului meu, pe care l-am regăsit plin de pasiune. Iar a doua zi am gătit pentru el pizza. De atunci, în familia noastră domneşte pacea şi bucuria vieţii.
Dar în seara aceea nu era nimic de acest gen. Am observat că avea o pată pe cămaşă, în zona pieptului, şi i-am cerut să se dezbrace. Urma să pun haine la spălat. L-am văzut că se codeşte şi imediat am intrat la idei. M-am închis în baie, cu cămaşă cu tot, şi am analizat pe îndelete pata. Părea o combinaţie de ulei şi sos de roşii. Bine că nu e ruj, m-am gândit, şi imediat am intrat la idei. Am pus maşina de spălat la treabă şi m-am întors la soţul meu.
-Vrei să mănânci ceva? Avem ardei umpluţi, i-am spus.
-Nu mi-e foame, mi-a răspuns, iar mie mi-a urcat tensiunea imediat. Ardeii umpluţi erau mâncarea lui preferată. Nu o refuza niciodată, dar niciodată.
-Ţi-ai mâncat sandviciul la prânz?, l-am mai interogat.
-Da, a fost bun, cum numai tu ştii să-l faci.
Linguşeli. În acest moment ştiam deja că se simte vinovat.
-Şi ce ai mai mâncat azi, pe lângă sandvici?
-Nimic.
M-am aşezat lângă el, l-am privit în ochi, i-am strâns mâna, şi i-am spus:
-Ţuţule, tu mă înşeli.
-Nu, nici vorbă, mi-a spus, pălind. De unde ai scos asta?
-Aveai o pată de ruj pe cămaşă.
-Da de unde! Am fost la pizza cu Romeo şi cu Sandu şi mi-a căzut o bucată pe cămaşă. Asta a fost tot.
-Păi şi de ce nu mi-ai spus aşa?
-N-am vrut să te superi, iepuraş.
Ceva nu se lega. Romeo şi Sandu erau amândoi căsătoriţi, iar nevestele lor îi aşteptau acasă cu câte două feluri de mâncare. De ce să îşi strice banii pe pizza, când puteau foarte bine să îi cheltuiască pe bere?!
Le-am sunat pe soţiile amândurora şi le-am întrebat dacă soţii lor au cinat acasă. Mi-au spus că au mâncat ca sparţii. În acel moment, am fost sigură că Ţuţu are o amantă. Mi-am sunat avocatul si i-am spus să pregătească hârtiile de divorţ. Pe Ţuţu l-am trimis la maică-sa, nu mai suportam să dorm cu el în casă. Pentru prima oară, îmi părea rău că suportasem mii de nopţi albe, în care nu puteam pune geană pe geană din pricina sforăiturilor lui.
După două săptămâni, Ţuţu m-a sunat. Mi-a spus să nu mă enervez, dar că vrea să mă invite la o pizza. I-am trântit telefonul în nas, dar m-a sunat din nou. Mi-a spus că se deschisese o nouă pizzerie în oraş şi că adora să meargă acolo. Era locul unde se simţea bine, atmosfera îi pria şi pizza era delicioasă. Acum ar fi vrut să împărtăşeasc această bucurie cu mine. Nimănui nu îi oferise această onoare până acum.
În seara aceea, mi-am sunat avocatul şi i-am spus să oprească demersurile pentru divorţ. M-am bucurat de prezenţa soţului meu, pe care l-am regăsit plin de pasiune. Iar a doua zi am gătit pentru el pizza. De atunci, în familia noastră domneşte pacea şi bucuria vieţii.
Comentarii
Trimiteți un comentariu