Treceți la conținutul principal

Am descoperit-o pe “sora”pizzei pe un site de Internet

Uneori ne e poftă de ceva bun, dar nu ştim exact ce am dori. Parcă ar fi bună o pizza, dar şi altceva, ceva nou. Ceva ce nu am mai mâncat niciodată. Azi am încercat o reţetă pe care am găsit-o pe Internet. Seamănă oarecum cu pizza, pentru că are topping de ciuperci, bacon şi brânzeturi, însă diferă în câteva puncte esenţiale. M-am trezit cu noaptea în cap şi am început să bucătăresc.

Prima diferenţă esenţială este aluatul. Pentru quiche – căci acsta e felul de mâncare pe care l-am încercat, un preparat de origine franceză – este necesar un aluat fraged. Cu alte cuvinte, aluatul clasic de tartă, care conţine făină în cantitate dublă decât grăsimea. Este un aluat fărâmicios, dar foarte gustos, care se coace mai întâi fără topping, pentru a rămâne crocant în preparatul final.
Apoi, o altă diferenţă faţă de pizza este că lipseşte sucul de roşii. În loc de acesta, ingredientele de deasupra aluatului se leagă cu un sos preparat din ouă şi smântână dulce. Brânzeturile folosite sunt caşcavalul şi parmezanul, care se topesc la coacere şi formează o crustă delicioasă.

Am gustat aperitivul atât fierbinte, cât şi rece. E delicios în ambele variante. Tarta se topeşte în gură şi e imposibil să nu vrei un supliment. Totuşi, preparatul este foarte săţios, aşa încât nu veţi putea mânca prea mult. Dacă aveţi musafiri şi vreţi să-i impresionaţi, quiche-ul e o soluţie bună. Se prepară simplu şi repede, arată apetisant şi este foarte gustos. În plus, faţă de cazul în care aţi comanda o pizza, vă puteţi lăuda cu abilităţile dumneavoastră de gospodină. Şi, chiar dacă nu sunteţi un as în bucătărie, nu are cum să nu vă reuşească. Sunt bucuroasă că am descoperit-o pe „sora” pizzei.

Chiar dacă nu e cu nimic mai potrivită în ceea ce priveşte numărul de calorii, quiche are avantajul că se face repede, iar aluatul fraged este mai simplu de preparat decât aluatul de pizza, care este mai pretenţios. În plus, are şi o textură diferită, fiind crocant, ca un biscuite. Am de gând să mă laud cu descoperirea mea.
Azi am testat primele reacţii: prietenii mei s-au declarat încântaţi.

Singura grijă va trebui să fie cea pentru siluetă. Tarta nu e recomandată la cină. În rest, poate fi consumată inclusiv ca fel principal, nu doar ca aperitiv. Este durere!
Faptul că preparatul e puţin cunoscut la noi poate fi un avantaj. Dacă nu îl ştie multă lume, veţi fi cu atât mai apreciată atunci când îl veţi oferi cunoscuţilor.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cum era să divorţez din pricina unei pizza

La începutul lunii trecute, într-o seară, soţul meu a ajuns acasă cam cu o jumătate de oră mai târziu decât de obicei. Nu era mult şi se mai întâmpla să întâzie câteva minute. De obicei, uita de el la o bârfă cu colegii  de serviciu, sau juca Solitair în birou. Alteori erau blocaje în trafic sau trebuia să facă un ocol, să cumpere una, alta pentru casă, de la supermarket.

Dar în seara aceea nu era nimic de acest gen. Am observat că avea o pată pe cămaşă, în zona pieptului, şi i-am cerut să se dezbrace. Urma să pun haine la spălat. L-am văzut că se codeşte şi imediat am intrat la idei. M-am închis în baie, cu cămaşă cu tot, şi am analizat pe îndelete pata. Părea o combinaţie de ulei şi sos de roşii. Bine că nu e ruj, m-am gândit, şi imediat am intrat la idei. Am pus maşina de spălat la treabă şi m-am întors la soţul meu.

-Vrei să mănânci ceva? Avem ardei umpluţi, i-am spus.
-Nu mi-e foame, mi-a răspuns, iar mie mi-a urcat tensiunea imediat. Ardeii umpluţi erau mâncarea lui preferată. Nu …

Fericirea e într-o felie de pizza

Ce vrei să te faci când o să fii mare?, mă întrebau toţi adulţii din viaţa mea în urmă cu nişte ani buni. Iar eu răspundeam: ginecolog, jurnalist, mamă a zece copii adoptaţi, în funcţie de perioada în care mă aflam. Dacă m-ar întreba azi, le-aş spune că aş vrea să mă fac Dumnezeu. Nu mult, doar pentru un minut, şi să dau o singură poruncă: anul să conţină mai multe luni august. Una este mult prea puţin. Şi doar ştim că luna august este luna bucuriei, când rudele şi prietenii noştri plecaţi peste mări şi ţări se întorc acasă. Din păcate, doar o dată pe an.

În perioada aceea, de abia aştepţi să se termine orele de serviciu ca să poţi să te întâlneşti cu ei. Îi convoci în centrul vechi, le arăţi terasele, le spui denumirile lor, alegeţi una şi vă aşezaţi la o masă. Comandaţi limonade şi pizza, iar unul dintre copii se supără că la terasa voastră nu se serveşte pizza Marguerita. Celălalt copil îşi comandă pizza cu multă brânză, sau, cum spune el, “quatre fromages”.

A trăit deja în Franţa j…

Vine diaspora acasă. Pizza sau mamaliga ?

August. Perioada concediilor. Diaspora se întoarce acasă. Pentru o lună, se reunesc fiica cu mame, nurori cu soacre, fii cu taţi şi gineri cu socri. Timp de o lună, aragazul din bucătărie funcţionează mai mult ca niciodată, duşul e mereu ocupat şi dormitoarele sunt supraaglomerate.

Adela a venit din Italia. Are un job acolo, la fel şi soţul ei, român şi el. Au doi copii născuţi la Milano, pe care mama Adelei, Viorica, de abia aşteaptă să-i vadă. Se înţelege greu cu ei – copiii nu prea o rup româneşte – dar se bucură să-i vadă şi le cumpără o grămadă de jucării. De care, de altfel, copiii se plictisesc mai repede decât ai crede.

În prima seară, Adela şi Viorica au stat de vorbă. Despre jobul Adelei, despre cât de bine câştigă, despre copiii care au răcit de trei ori anul ăsta, despre munca grea a soţului, despre medicamentele scumpe din România, despre mărirea pensiilor, despre cumpărăturile care sunt mai scumpe anul ăsta decât în toamnă, despre bulionul pus pe iarnă şi despre toţi vecin…