Treceți la conținutul principal

Am descoperit-o pe “sora”pizzei pe un site de Internet

Uneori ne e poftă de ceva bun, dar nu ştim exact ce am dori. Parcă ar fi bună o pizza, dar şi altceva, ceva nou. Ceva ce nu am mai mâncat niciodată. Azi am încercat o reţetă pe care am găsit-o pe Internet. Seamănă oarecum cu pizza, pentru că are topping de ciuperci, bacon şi brânzeturi, însă diferă în câteva puncte esenţiale. M-am trezit cu noaptea în cap şi am început să bucătăresc.

Prima diferenţă esenţială este aluatul. Pentru quiche – căci acsta e felul de mâncare pe care l-am încercat, un preparat de origine franceză – este necesar un aluat fraged. Cu alte cuvinte, aluatul clasic de tartă, care conţine făină în cantitate dublă decât grăsimea. Este un aluat fărâmicios, dar foarte gustos, care se coace mai întâi fără topping, pentru a rămâne crocant în preparatul final.
Apoi, o altă diferenţă faţă de pizza este că lipseşte sucul de roşii. În loc de acesta, ingredientele de deasupra aluatului se leagă cu un sos preparat din ouă şi smântână dulce. Brânzeturile folosite sunt caşcavalul şi parmezanul, care se topesc la coacere şi formează o crustă delicioasă.

Am gustat aperitivul atât fierbinte, cât şi rece. E delicios în ambele variante. Tarta se topeşte în gură şi e imposibil să nu vrei un supliment. Totuşi, preparatul este foarte săţios, aşa încât nu veţi putea mânca prea mult. Dacă aveţi musafiri şi vreţi să-i impresionaţi, quiche-ul e o soluţie bună. Se prepară simplu şi repede, arată apetisant şi este foarte gustos. În plus, faţă de cazul în care aţi comanda o pizza, vă puteţi lăuda cu abilităţile dumneavoastră de gospodină. Şi, chiar dacă nu sunteţi un as în bucătărie, nu are cum să nu vă reuşească. Sunt bucuroasă că am descoperit-o pe „sora” pizzei.

Chiar dacă nu e cu nimic mai potrivită în ceea ce priveşte numărul de calorii, quiche are avantajul că se face repede, iar aluatul fraged este mai simplu de preparat decât aluatul de pizza, care este mai pretenţios. În plus, are şi o textură diferită, fiind crocant, ca un biscuite. Am de gând să mă laud cu descoperirea mea.
Azi am testat primele reacţii: prietenii mei s-au declarat încântaţi.

Singura grijă va trebui să fie cea pentru siluetă. Tarta nu e recomandată la cină. În rest, poate fi consumată inclusiv ca fel principal, nu doar ca aperitiv. Este durere!
Faptul că preparatul e puţin cunoscut la noi poate fi un avantaj. Dacă nu îl ştie multă lume, veţi fi cu atât mai apreciată atunci când îl veţi oferi cunoscuţilor.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Centrul Vechi, sărățele și Crăciun în avans

Zilele trecute am fost la București, cu treburi. M-am cazat acasă la două prietene, undeva în Centrul Vechi. Sâmbătă, în jurul prânzului, am vizitat târgul de carte, apoi, pe un frig de crăpau oasele, ne-am întors acasă. Am intrat doar la un Mega și am cumpărat două sticle de vin rose. Urma să avem musafiri în seara aceea.

Odată ajunse acasă, am luat prânzul, iar apoi eu m-am culcat puțin. Mă chinuia o răceală și aveam o permanentă stare de somnolență.

Am dormit mai mult decât îmi planificasem. Când m-am trezit, m-am dus în bucătărie. Mirosea bestial a aluat copt. Fetele erau ocupate: făceau sărățele și clătite. Maria decupa din aluat inimioare, ursuleți, omuleți și steluțe, le dădea cu sare și apoi presăra chimen. Kira pregătea aluatul pentru clătite, în timp ce cânta „Chestnuts roasting on an open  fire”. O frumoasă colindă americană.

M-am oferit să le ajut, dar m-au refuzat categoric. M-au trimis la masă și mi-au spus să deschid sticla de vin. Vinul era ușor, demisec și mergea bine cu…

De Crăciun mâncăm pizza

O parte importantă a tradițiilor de Crăciun sunt cele culinare. Mesele se umplu cu sarmale, friptură de porc, șnițele, salată boeuf și cozonaci.
Însă în fiecare familie există tradiții proprii, și se lasă și puțin loc pentru mici experimente. Mai ales în familiile unde sunt copii, e important să se gătească și feluri care să le placă acestora, altfel există riscul ca ei să se îndoape cu cozonac și să nu mai mănânce mâncare „adevărată”.

Eu vă propun ca de Crăciun să încercați... pizza. Pizza de sărbătoare, cu cârnați (dacă vă plac) sau cu alte ingrediente pe care le încercați mai rar, cum ar fi somonul sau ananasul. Copiilor cu siguranță le va plăcea o pizza cu cât mai puține ingrediente. Puteți pregăti mini-pizza, decupând blaturile la mărimea unei palme (puteți face asta folosind un pahar), pe care apoi să le așezați pe un platou și pe care să le serviți ca aperitiv.

Pentru a le da o satisfacție celor mici, va trebui să vă puneți imaginația la lucru. Din aluatul pentru blat veți putea…

Arome, mirosuri, parfumuri

V-ați gândit vreodată la importanța mirosurilor pentru noi, oamenii?
Desigur, noi nu suntem animale, nu avem simțul mirosului atât de fin precum câinii, spre exemplu, mirosurile nu sunt esențiale pentru viața noastră, și totuși...

Mă gândesc că, atunci când suntem printre mulți oameni, mereu ne facem o primă impresie în funcție de mirosul lor. Dacă miros a murdărie sau a transpirație, îi disprețuim. Îi catalogăm ca boschetari sau măcar ca nespălați ori neglijenți. Dacă miros a parfum, dar miros prea tare, spunem că sunt țoape. Dacă parfumul pare ieftin, iar este o bulină neagră pentru cel care îl poartă.

Când intrăm într-o casă străină, primul lucru pe care îl simțim este mirosul. Ne place dacă e aerisit sau dacă miroase vag a flori. Nu ne place dacă aerul este îmbâcsit sau dacă miroase a igrasie.

Dar dacă în casa străină în care am intrat miroase a mâncare? Un miros puternic de pizza ne va aminti că ne este foame. Un miros de ciocolată sau vanilie ne va da speranțe că gazda urmează să n…