Treceți la conținutul principal

Casta mâncătorilor de pizza

În ultimii ani se fac studii pe orice temă, fie ea cât de trăsnită. Mai ales cercetătorii britanici sunt renumiţi pentru asta, încât uneori stai şi te întrebi: oare se plictisesc rău? În general, rezultatele sunt nişte truisme, care nu ne ajută cu nimic să trăim mai bine sau mai frumos din momentul în care le afăm. Însă ele au rolul de a ne amuza, asta e incontestabil.

M-am întrebat uneori dacă nu s-ar putea face un studiu cu privire la opţiunile noastre culinare. Mai exact la felul în care acestea ne trădează personalitatea. Eu, una, aş dori ca studiul să fie aplicat la pizza, pentru că este un fel de mâncare extrem de variat şi pe care îl consumă foarte multă lume.

Din câte ştiu eu, un astfel de studiu nu există încă. Şi nici nu m-aş hazarda să îi anticipez rezultatele. Dar sunt curioasă dacă cei care preferă pizza Margherita caută, în viaţă, simplitatea şi autenticul. Sau dacă cei care preferă ketchup-ul iute sunt firi impulsive, energice. Sau dacă cei care aleg de fiecare dată un alt tip de pizza sunt firi aventuroase.

Am putea afla o grămadă de lucruri despre cei de lângă noi, doar cunoscându-le preferinţele culinare. Comunicarea dintre noi s-ar îmbunătăţi, la fel şi nivelul de toleranţă. Am putea afla, poate, chiar lucruri despre noi înşine, pe care încă nu le ştim. Eu, de exemplu, prefer pizza cu şuncă şi ciuperci, dar şi pe cea cu multă brânză. Şi, gândindu-mă la asta, îmi spun că este posibil ca opţiunea culinară să reflecte şi starea de spirit dintr-un anumit moment, nu doar personalitatea mâncăciosului. În acest caz, lucrurile devin mult mai complicate.

Cert este că eu cred că însăşi preferinţa noastră pentru pizza ne include într-o mare familie. Că suntem un fel de castă generoasă, casta mâncătorilor de pizza. Unde există iniţiaţi şi profani, desigur, unde există specialişti care ştiu să gătească o pizza aşa cum trebuie, dar şi nespecialişti, care ştiu doar să o deguste şi să îi aprecieze buchetul de arome. Unde sunt, deopotrivă, cei care mănâncă pizza de la restaurantele italiene şi cei care îşi cumpără o felie de pizza de la magazinul brutăriei din cartierul lor.

Chiar dacă nu ne cunoaştem, chiar dacă nu suntem prieteni, simţim, cumva, un soi de apropiere între noi, ba chiar o oarecare duioşie. Suntem oameni blânzi, care ştim să trăim bucuria vieţii şi care nu avem duşmani. Iar singurii cu care nu vrem să avem de-a face sunt oamenii care nu mănâncă pizza. Dar oare ei există?!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pizzaiolo în patrimoniul UNESCO - pizza care a cucerit lumea

Arta cu care napoletanii prepară pizza – denumită pizzaiolo – a fost declarată parte din patrimoniul imaterial al umanității, a decis UNESCO.

Astfel, priceperea napoletană e recunoscută acum, alături de alte comori precum decorațiile murale saudite, realizate de femei.

Înscrierea este una simbolică, dar sprijină eforturile locuitorilor din Napoli care au inventat vestitutul preparat.

Comitetul UNESCO s-a reunit pe o insulă sud-coreeană pentru a examina mai bine de 30 de solicitări de înscriere pe lista reprezentativă a patrimoniului cultural al umanităţii.

Pizzaiolo – sau priceperea napoletanilor în a prepara pizza – a fost susținută pentru înscrierea în patrimoniul UNESCO de 2 milioane de persoane, care au semnat o petiție online în acest sens.

Dincolo de abilitatea mișcărilor, pizza napoletană e făcută din cântece, zâmbete și spectacol, artă care datează din secolul al 16-lea.

Ministrul italian al agriculturii – Maurizio Martina – a salutat decizia UNESCO: „Un nou pas pentru protej…

Ce înseamnă, pentru tine, “cea mai bună pizza”?

Poate că e cea cu multă brânză, care să se întindă delicios atunci când desprinzi felia de pe farfurie, sau cea cu extra ciuperci şi şuncă tăiată în felii aproape transparente.

Poate că e cea cu blat subţire şi crocant, care de abia susţine greutatea ingredientelor de deasupra, sau cea cu blat pufos, în care te afunzi atunci când muşti.
Poate că e cea cu peperoni, după care îţi ia foc gura, într-o explozie de arome, sau cea cu sos dulce, ca în copilărie.
Sau poate că cea mai bună pizza nu e cea cu cele mai potrivite ingrediente. Poate că gustul nu depinde numai de grosimea blatului sau de ketchup-ul pe care îl foloseşti, ci de locul unde te bucuri de mâncare. Poate preferi să mănânci pizza într-un restaurant fără fiţe, cu preţuri rezonabile şi unde încap la masă toţi prietenii tăi. Sau acasă, în pat, alături de iubita ta, în timp ce vă uitaţi la un film de dragoste şi ea te ţine de mână.
Poate îţi place momentul acela când te hotărăşti să nu guşti doar o felie, ci să mănânci după pofta i…

Condimente pentru pizza: 8 idei delicioase

Pizza se naște ca o mâncare  din popor din cauza simplității materiilor prime folosite atât pentru a face aluatul, cat si pentru a combina condimentele care poate satisface si atrage chiar și regii. De-a lungul timpului, această mâncare a fost adesea văzută ca o mâncare aproape improvizată, plasată în fundal în comparație cu alte feluri de mâncare fină de gastronomie națională; acum însă pizza  poartă  haine noi, se potrivește chiar printre preferintele gurmanzilor.

Pizza este perfectă atunci când este îmbogățită de condimente simple, dar este, de asemenea, capabilă să uimească ca un vehicul versatil de excelență gastronomică. Există, totuși, unele toppinguri  care sunt adevărate pietre de temelie, clasice, atemporale sau un mariaj al gusturilor.

Pentru o Pizza Margherita autentică - roșii decojite, ulei de măsline extra virgin, mozzarela din lapte de vacă numită fiordilatte, busuioc: sunt ABC-ul  pentru o margherita de calitate. Regina pizzelor își găsește punctul forte în simplita…