Treceți la conținutul principal

Sâmbătă cu pizza

Sâmbătă am avut o nesperată zi liberă, aşa că mi-am spus să îmi fac de cap. M-am trezit târziu, deşi aveam de scris, şi pe la 12 am ieşit prin cartier, deşi îmi spusesem că nu voi ieşi din casă în ziua aceea.
Mi-am cumpărat nişte beri de la magazinul din colţ, apoi am mers la pizzeria despre care unele voci spun că ar fi cea mai bună din oraş. Acolo servea o singură domnişoară şi se vedea că de abia face faţă comenzilor. I-am spus că vreau o pizza pentru acasă.
Am consultat meniul şi iniţial am vrut să mă opresc la Pizza Primavera. Într-adevăr, era o vreme de primăvară, deşi era octombrie, cu soare şi păsări cântând, chiar dacă la magazinul din colţ au apărut primele mandarine, care convieţuiau paşnic cu nişte castane de import. Până la urmă, însă, am optat pentru Pizza Capriciosa, pentru că şi eu, în ultima vreme, m-am dovedit a fi capricioasă.
Domnişoara nu m-a întrebat dacă vreau ketchup, iar eu am uitat să precizez, fapt pe care aveam să îl regret mai târziu. Mi s-a spus că pizza va întârzia. Mergând spre casă, mi-am cumpărat nişte chipsuri, ca să nu rabd foame până la sosirea pizzei.
Odată ajunsă, văzând că e trecut de prânz, am desfăcut prima bere, spunându-mi că doar dimineaţa e ruşinos să bei alcool, după-amiaza e ceva absolut normal. Am băut bere şi am mâncat chipsuri, iar după vreo oră a venit şi pizza.
Cel care mi-o livra s-a rătăcit puţin pe stradă, dar ne-am găsit repede. Pofta de mâncare mi s-a cam tăiat când am intrat în casa scării, unde mirosea a rahat. Aşa miroase de fiecare dată după ce plouă mai mult. Intrată în casă, m-am aşezat confortabil pe canapea şi am ridicat capacul cutiei. Pizza se răcise destul de mult şi nu era bine tăiată.
Avea un blat foarte subţire, care în mijlocul pizzei părea cleios. Mi-a părut rău că nu îmi comandasem Quatro Formaggi, parcă mi-ar fi plăcut mai mult.
Nici de măsline nu prea aveam chef. Am mâncat cu greu jumătate din pizza, care nu a fost rea, dar nici extraordinară.

În final, am avut sentimente amestecate, după cum mă aşteptam. Pe de o parte, o senzaţie de mulţumire, pentru că încălcasem regulile şi îmi făcusem de cap.
Dovedisem, aşadar, că sunt un om matur. (Oare?) Pe de alta, ştiam că urma să mă simt vinovată, pentru că depăşisem cu mult numărul de calorii permise şi pentru că acum mă simţeam ca un balon.

Desigur, mi-am promis că de mâine trec pe salate. Aha.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De Crăciun mâncăm pizza

O parte importantă a tradițiilor de Crăciun sunt cele culinare. Mesele se umplu cu sarmale, friptură de porc, șnițele, salată boeuf și cozonaci.
Însă în fiecare familie există tradiții proprii, și se lasă și puțin loc pentru mici experimente. Mai ales în familiile unde sunt copii, e important să se gătească și feluri care să le placă acestora, altfel există riscul ca ei să se îndoape cu cozonac și să nu mai mănânce mâncare „adevărată”.

Eu vă propun ca de Crăciun să încercați... pizza. Pizza de sărbătoare, cu cârnați (dacă vă plac) sau cu alte ingrediente pe care le încercați mai rar, cum ar fi somonul sau ananasul. Copiilor cu siguranță le va plăcea o pizza cu cât mai puține ingrediente. Puteți pregăti mini-pizza, decupând blaturile la mărimea unei palme (puteți face asta folosind un pahar), pe care apoi să le așezați pe un platou și pe care să le serviți ca aperitiv.

Pentru a le da o satisfacție celor mici, va trebui să vă puneți imaginația la lucru. Din aluatul pentru blat veți putea…

Centrul Vechi, sărățele și Crăciun în avans

Zilele trecute am fost la București, cu treburi. M-am cazat acasă la două prietene, undeva în Centrul Vechi. Sâmbătă, în jurul prânzului, am vizitat târgul de carte, apoi, pe un frig de crăpau oasele, ne-am întors acasă. Am intrat doar la un Mega și am cumpărat două sticle de vin rose. Urma să avem musafiri în seara aceea.

Odată ajunse acasă, am luat prânzul, iar apoi eu m-am culcat puțin. Mă chinuia o răceală și aveam o permanentă stare de somnolență.

Am dormit mai mult decât îmi planificasem. Când m-am trezit, m-am dus în bucătărie. Mirosea bestial a aluat copt. Fetele erau ocupate: făceau sărățele și clătite. Maria decupa din aluat inimioare, ursuleți, omuleți și steluțe, le dădea cu sare și apoi presăra chimen. Kira pregătea aluatul pentru clătite, în timp ce cânta „Chestnuts roasting on an open  fire”. O frumoasă colindă americană.

M-am oferit să le ajut, dar m-au refuzat categoric. M-au trimis la masă și mi-au spus să deschid sticla de vin. Vinul era ușor, demisec și mergea bine cu…