Treceți la conținutul principal

Într-o lume ideală vom mânca sănătos cu toţii

Întotdeauna, când mă întorc din oraş acasă, trec pe lângă un local de unde răzbat în stradă mirosuri pătrunzătoare. Nu e un miros de ulei ars şi rânced, cum am simţit cu alte ocazii în preajma unui alt fast-food, ci o aromă plăcută de carne, sos de roşii, ceapă şi mirodenii. Combinaţia îmi trezeşte întotdeauna papilele gustative, şi cu siguranţă nu doar mie, căci în fast-food-ul respectiv e mereu plin de lume.

Localul e deschis de câteva luni, dar eu nu am intrat încă. Mi-am propus să mă ţin departe de tentaţii, pe cât posibil, ca să nu mă îngraş exagerat. Cu toate astea, le sunt recunoscătoare proprietarilor localului, care mă delectează periodic cu arome paradisiace.

În mine se dă mereu o luptă între dorinţa de a mânca sănătos şi poftele mele nebune. Ce zic eu luptă, e un adevărat război. De fapt, e doar un aspect al veşnicei confruntări dintre raţional şi emoţional. În cazul meu, de obicei câştigă emoţionalul. Şi poftele.

Dar cum ar fi dacă noi toţi ne-am decide să mâncăm sănătos? Fără excepţii, fără „doar în seara asta”, fără „hai, că merit”? Ar fi, cu siguranţă, o lume mai searbădă, mai lipsită de bucurie. Cred că o astfel de decizie nu ar putea fi luată la nivel global decât într-o lume mult mai bună. Într-o lume în care am fi cu toţii fericiţi. Pentru că, mai ales atunci când suntem nefericiţi, dorim să ne facem mici bucurii cu o ciocolăţică, un kebab sau o pizza. Nu am putea renunţa la aceste plăceri decât dacă ne-am lua doza de bucurie din altă parte. Or asta este deja o lume ideală, o utopie.

Eu am observat că, cel puţin în România ultimilor ani, tot mai multe persoane sunt atrase de show-rile culinare. Tot mai multe femei şi tot mai mulţi bărbaţi se uită la concursuri culinare sau la diverşi chefi care gătesc la televizor. Or foarte puţine reţete dintre cele gătite astfel pot fi numite sănătoase.  Nu pentru că ingredientele nu ar fi proaspete şi de calitate, ci pentru că mâncărurile acelea sunt menite să fie, în principal, savuroase şi aspectuoase.

Se pare că suntem un popor de pofticioşi. Nu vom renunţa niciodată la plăcerile noastre culinare. Şi asta nici nu ar fi atât de rău, dacă toţi dintre noi şi-ar permite să îşi cumpere mâncare de calitate. Din păcate, în timp ce noi salivăm în faţa rafturilor din supermarket şi nu ştim dacă să alegem o brânză cu mucegai sau o brânză ceddar, în faţa supermarketului stă un bărbat murdar, care îi roagă pe cei ce intră să îi cumpere o pâine. Fie ea chiar şi albă, nesănătoasă.



Va recomandam


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ce înseamnă, pentru tine, “cea mai bună pizza”?

Poate că e cea cu multă brânză, care să se întindă delicios atunci când desprinzi felia de pe farfurie, sau cea cu extra ciuperci şi şuncă tăiată în felii aproape transparente.

Poate că e cea cu blat subţire şi crocant, care de abia susţine greutatea ingredientelor de deasupra, sau cea cu blat pufos, în care te afunzi atunci când muşti.
Poate că e cea cu peperoni, după care îţi ia foc gura, într-o explozie de arome, sau cea cu sos dulce, ca în copilărie.
Sau poate că cea mai bună pizza nu e cea cu cele mai potrivite ingrediente. Poate că gustul nu depinde numai de grosimea blatului sau de ketchup-ul pe care îl foloseşti, ci de locul unde te bucuri de mâncare. Poate preferi să mănânci pizza într-un restaurant fără fiţe, cu preţuri rezonabile şi unde încap la masă toţi prietenii tăi. Sau acasă, în pat, alături de iubita ta, în timp ce vă uitaţi la un film de dragoste şi ea te ţine de mână.
Poate îţi place momentul acela când te hotărăşti să nu guşti doar o felie, ci să mănânci după pofta i…

Cum alegem vinul pentru pizza

O pizza aburindă, abia scoasă din cuptor face cu ochiul oricăruia dintre noi. Capricciosa, Quattro stagioni, Diavola... sortimentele acestui arhicunoscut preparat cu origini italiene se bucură de o diversitate extraordinară, mai ales dacă ţinem cont şi că a fost adaptat după specificul fiecărei regiuni.
E drept, de multe ori alegem să comadăm pizza în momentele în care fie suntem pe fugă, fie nu ştim exact ce-am vrea să mâncăm. Avem totuşi şi alternativa de a prepara pizza în bucătăria proprie, după o reţetă perfect pe gusturile noastre.
Atunci când avem la masă pizza ne este foarte la îndemână, de multe ori din comoditate, să alegem alături de ea o bere sau un suc. Există însă şi o gamă largă de vinuri care complimentează mult mai bine deliciul din farfurie. Ca pentru orice preparat culinar însă, alegerea vinului ar trebui să ţină seama de o serie de reguli.
Continuarea articolului, aici: https://wineful.ro/cum-alegi-vinul-pentru-pizza/ .

Cum era să divorţez din pricina unei pizza

La începutul lunii trecute, într-o seară, soţul meu a ajuns acasă cam cu o jumătate de oră mai târziu decât de obicei. Nu era mult şi se mai întâmpla să întâzie câteva minute. De obicei, uita de el la o bârfă cu colegii  de serviciu, sau juca Solitair în birou. Alteori erau blocaje în trafic sau trebuia să facă un ocol, să cumpere una, alta pentru casă, de la supermarket.

Dar în seara aceea nu era nimic de acest gen. Am observat că avea o pată pe cămaşă, în zona pieptului, şi i-am cerut să se dezbrace. Urma să pun haine la spălat. L-am văzut că se codeşte şi imediat am intrat la idei. M-am închis în baie, cu cămaşă cu tot, şi am analizat pe îndelete pata. Părea o combinaţie de ulei şi sos de roşii. Bine că nu e ruj, m-am gândit, şi imediat am intrat la idei. Am pus maşina de spălat la treabă şi m-am întors la soţul meu.

-Vrei să mănânci ceva? Avem ardei umpluţi, i-am spus.
-Nu mi-e foame, mi-a răspuns, iar mie mi-a urcat tensiunea imediat. Ardeii umpluţi erau mâncarea lui preferată. Nu …