Treceți la conținutul principal

Într-o lume ideală vom mânca sănătos cu toţii

Întotdeauna, când mă întorc din oraş acasă, trec pe lângă un local de unde răzbat în stradă mirosuri pătrunzătoare. Nu e un miros de ulei ars şi rânced, cum am simţit cu alte ocazii în preajma unui alt fast-food, ci o aromă plăcută de carne, sos de roşii, ceapă şi mirodenii. Combinaţia îmi trezeşte întotdeauna papilele gustative, şi cu siguranţă nu doar mie, căci în fast-food-ul respectiv e mereu plin de lume.

Localul e deschis de câteva luni, dar eu nu am intrat încă. Mi-am propus să mă ţin departe de tentaţii, pe cât posibil, ca să nu mă îngraş exagerat. Cu toate astea, le sunt recunoscătoare proprietarilor localului, care mă delectează periodic cu arome paradisiace.

În mine se dă mereu o luptă între dorinţa de a mânca sănătos şi poftele mele nebune. Ce zic eu luptă, e un adevărat război. De fapt, e doar un aspect al veşnicei confruntări dintre raţional şi emoţional. În cazul meu, de obicei câştigă emoţionalul. Şi poftele.

Dar cum ar fi dacă noi toţi ne-am decide să mâncăm sănătos? Fără excepţii, fără „doar în seara asta”, fără „hai, că merit”? Ar fi, cu siguranţă, o lume mai searbădă, mai lipsită de bucurie. Cred că o astfel de decizie nu ar putea fi luată la nivel global decât într-o lume mult mai bună. Într-o lume în care am fi cu toţii fericiţi. Pentru că, mai ales atunci când suntem nefericiţi, dorim să ne facem mici bucurii cu o ciocolăţică, un kebab sau o pizza. Nu am putea renunţa la aceste plăceri decât dacă ne-am lua doza de bucurie din altă parte. Or asta este deja o lume ideală, o utopie.

Eu am observat că, cel puţin în România ultimilor ani, tot mai multe persoane sunt atrase de show-rile culinare. Tot mai multe femei şi tot mai mulţi bărbaţi se uită la concursuri culinare sau la diverşi chefi care gătesc la televizor. Or foarte puţine reţete dintre cele gătite astfel pot fi numite sănătoase.  Nu pentru că ingredientele nu ar fi proaspete şi de calitate, ci pentru că mâncărurile acelea sunt menite să fie, în principal, savuroase şi aspectuoase.

Se pare că suntem un popor de pofticioşi. Nu vom renunţa niciodată la plăcerile noastre culinare. Şi asta nici nu ar fi atât de rău, dacă toţi dintre noi şi-ar permite să îşi cumpere mâncare de calitate. Din păcate, în timp ce noi salivăm în faţa rafturilor din supermarket şi nu ştim dacă să alegem o brânză cu mucegai sau o brânză ceddar, în faţa supermarketului stă un bărbat murdar, care îi roagă pe cei ce intră să îi cumpere o pâine. Fie ea chiar şi albă, nesănătoasă.



Va recomandam


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Vara, la terasă

A venit vara. Terasele sunt pline. Când se lasă seara, se aud clinchete. De halbe, de furculițe lovite de farfurii. Berea și pizza sunt în top. E drept, sunt și câteva dudui care preferă salata. Numai că salata nu merge cu bere. Așa că beau apă plată cu lămâie. Un meniu potrivit pentru doamnele și domnișoarele obsedate de numărul de calorii îngurgitate. Pentru oamenii de gașcă, însă, există un alt meniu. Pizza și bere, cum spuneam. Bine, mai sunt și cei care cer platourile acelea imense cu cărnuri. Mici, bacon, cârnați, chestii. Nu spun, merg și acelea cu bere. Sunt okeiuțe. Dar pizza rămâne prima în topul preferințelor. Pizza place tuturor. De la copii la bătrâni. Femei și bărbați. „Carnivori” și vegetarieni. Toți salivează când aud de pizza. De altfel, nimeni nu spune „mergem la o salată”. Nici măcar „mergem la un cârnat”. Dar toată lumea a spus cel puțin o dată în viață „mergem la pizza”. E atât de firesc! Pizza merge atunci când ieși cu familia. Dar și atunci când ieși cu gașca

Pizza de sărbătoare

Se apropie sărbătorile şi, ca de obicei, mâncarea va fi prea multă. După Crăciun, ne vor rămâne o mulţime de resturi, pe care e păcat să le aruncăm, pentru că am dat o grămadă de bani pe mâncare şi, să nu uităm, pe lumea asta există milioane de oameni care   nu au ce mînca. La un moment dat obişnuiam să mă uit la emisiunile culinare de la TV. Sunt o gurmandă, dar nu şi o gospodină, aşa că de obicei nu aplicam ceea ce vedeam. Dar îmi făcea plăcere să privesc nişte bucătari buni, care lucrau cu plăcere şi care făceau minuni în bucătărie . Aşa am aflat, cu mare surprindere, că printre bucătarii străini există un adevărat cult al folosirii resturilor de mâncare. Sunt o mulţime de reţete bazate pe utilizarea acelor “leftovers”, a resturilor de mâncare rămase în frigider: o bucată de unt, câteva felii de brânză, un capăt de şuncă şi aşa mai departe. Nu e vorba că acei străini nu ar avea bani să-şi cumpere mâncare suficientă, ci de faptul că mâncarea este sfântă şi că ea nu se aruncă.

Pauza de pizza

Când am fost în Franța, cel mai tare m-a impresionat religiozitatea cu care se respectă siesta. Între orele 12 și 14, toată lumea este în pauză de masă. Practic, o țară întreagă este paralizată timp de două ore. În afară de restaurante și magazine, totul este închis: oamenii trebuie să mănânce și să se odihnească. În România, un astfel de obicei lipsește cu desăvârșire. Dar, cum tot oameni suntem și noi, trebuie să mâncăm în intervalul celor opt ore, cât se presupune că stăm la serviciu. Așa că furăm niște timp din program și, mai pe față, mai pe ascuns, ciugulim câte ceva. Că e vorba de un sandvici sau de o masă copioasă, asta depinde de la caz la caz, în funcție de buget, de pofta de mâncare, de tupeu și, nu în ultimul rând, de șefi. Dacă vrei să mănânci bine și să-ți oferi o jumătate de oră de bucurie, este foarte probabil că vei comanda  o pizza. Ea are avantajul că este concomitent un aliment simplu și bogat, cu un buchet de arome care îți dă senzația mâncării bine gătite, și ca