Simt cel mai bine atmosfera sărbătorilor în bucătărie. Poate că pentru că cea mai dragă imagine legată de Crăciun îmi rămâne cea în care eu, alături de mama și de sora mea, pregăteam, în aceeași bucătărie, dulciuri și bucate. Erau momentele noastre împreună, când ne împărtășeam ultimele noutăți, când glumeam și ne tachinam, când ne revedeam după o despărțire lungă și ne bucuram una de prezența celeilalte. Sora mea s-a mutat de câțiva ani în străinătate, și probabil că imaginea aceea nu va mai fi refăcută nicicând.
Anul acesta, de când s-a dat startul pregătirilor pentru sărbători, aproape că m-am mutat în bucătărie. Desigur, vorbesc despre timpul meu liber. Și exagerez puțin. Dar e adevărat că am petrecut destul de mult timp în preajma cuptorului, pregătind surprize dulci pentru prieteni. În timp ce lucram, ascultam colinde de pe laptopul pe care consultam și rețetele. Ce e drept, nu era ca pe vremuri, când pregăteam cozonaci împreună cu mama și cu sora mea, căci atunci nu aveam laptop și nici netul nu era atât de dezvoltat ca azi. Dar am reușit să îmi creez o atmosferă potrivită, astfel încât să mă relaxez muncind. Și să mă pot bucura cu adevărat de ceea ce făceam.
Pentru mine, întotdeauna Crăciunul a fost cea mai importantă sărbătoare din an. Nu atât pentru semnificația sa religioasă, cât pentru atmosfera ei de familie. Pentru prilejul de a dărui și de a face bucurii celor dragi. Pentru momentele petrecute împreună cu sora mea, iar mai apoi cu nepoții mei, la împodobirea bradului. Pentru frumusețea colindelor și pentru aromele din casă.
Când îmi voi scrie rezoluția de Anul Nou, mă voi gândi la anul acesta ca la o perioadă în care m-am dezvoltat într-o direcție surprinzătoare. În luna ianuarie am copt, acasă, primele prăjituri din viața mea. O lună mai târziu, îmi făceam o meserie din asta. Și am descoperit că noua mea ocupație e una frumoasă, chiar dacă nu m-aș fi gândit niciodată înainte că voi avea astfel de preocupări și plăceri.
Așa încât bucătăreala din perioada sărbătorilor are și o altă semnificație, aceea a bucuriei de a descoperi că sunt în stare să pregătesc prăjituri gustoase, apreciate de cei din jurul meu. E o senzație nouă și care îmi dă satisfacții. Dacă până nu demult aveam impresia că nu mă pricep la mai nimic, acum sunt mulțumită că încep să învăț o meserie nouă. Și parcă îmi găsesc și eu locul și rostul în lume.
Dacă aș avea timp, de Crăciunul acesta, mi-ar plăcea să coc prima pizza din viața mea. Să umplu casa de arome delicioase de șuncă și mozzarella. Și să dăruiesc câte o felie celor dragi.
Anul acesta, de când s-a dat startul pregătirilor pentru sărbători, aproape că m-am mutat în bucătărie. Desigur, vorbesc despre timpul meu liber. Și exagerez puțin. Dar e adevărat că am petrecut destul de mult timp în preajma cuptorului, pregătind surprize dulci pentru prieteni. În timp ce lucram, ascultam colinde de pe laptopul pe care consultam și rețetele. Ce e drept, nu era ca pe vremuri, când pregăteam cozonaci împreună cu mama și cu sora mea, căci atunci nu aveam laptop și nici netul nu era atât de dezvoltat ca azi. Dar am reușit să îmi creez o atmosferă potrivită, astfel încât să mă relaxez muncind. Și să mă pot bucura cu adevărat de ceea ce făceam.
Pentru mine, întotdeauna Crăciunul a fost cea mai importantă sărbătoare din an. Nu atât pentru semnificația sa religioasă, cât pentru atmosfera ei de familie. Pentru prilejul de a dărui și de a face bucurii celor dragi. Pentru momentele petrecute împreună cu sora mea, iar mai apoi cu nepoții mei, la împodobirea bradului. Pentru frumusețea colindelor și pentru aromele din casă.
Când îmi voi scrie rezoluția de Anul Nou, mă voi gândi la anul acesta ca la o perioadă în care m-am dezvoltat într-o direcție surprinzătoare. În luna ianuarie am copt, acasă, primele prăjituri din viața mea. O lună mai târziu, îmi făceam o meserie din asta. Și am descoperit că noua mea ocupație e una frumoasă, chiar dacă nu m-aș fi gândit niciodată înainte că voi avea astfel de preocupări și plăceri.
Așa încât bucătăreala din perioada sărbătorilor are și o altă semnificație, aceea a bucuriei de a descoperi că sunt în stare să pregătesc prăjituri gustoase, apreciate de cei din jurul meu. E o senzație nouă și care îmi dă satisfacții. Dacă până nu demult aveam impresia că nu mă pricep la mai nimic, acum sunt mulțumită că încep să învăț o meserie nouă. Și parcă îmi găsesc și eu locul și rostul în lume.
Dacă aș avea timp, de Crăciunul acesta, mi-ar plăcea să coc prima pizza din viața mea. Să umplu casa de arome delicioase de șuncă și mozzarella. Și să dăruiesc câte o felie celor dragi.
Comentarii
Trimiteți un comentariu