Treceți la conținutul principal

Bucătăreala de Crăciun

Simt cel mai bine atmosfera sărbătorilor în bucătărie. Poate că pentru că cea mai dragă imagine legată de Crăciun îmi rămâne cea în care eu, alături de mama  și de sora mea, pregăteam, în aceeași bucătărie, dulciuri și bucate. Erau momentele noastre împreună, când ne împărtășeam ultimele noutăți, când glumeam și ne tachinam, când ne revedeam după o despărțire lungă și ne bucuram una de prezența celeilalte. Sora mea s-a mutat de câțiva ani în străinătate, și probabil că imaginea aceea nu va mai fi refăcută nicicând.

Anul acesta, de când s-a dat startul pregătirilor pentru sărbători, aproape că m-am mutat în bucătărie. Desigur, vorbesc despre timpul meu liber. Și exagerez puțin. Dar e adevărat că am petrecut destul de mult timp în preajma cuptorului, pregătind surprize dulci pentru prieteni. În timp ce lucram, ascultam colinde de pe laptopul pe care consultam și rețetele. Ce e drept, nu era ca pe vremuri, când pregăteam cozonaci împreună cu mama și cu sora mea, căci atunci nu aveam laptop și nici netul nu era atât de dezvoltat ca azi. Dar am reușit să îmi creez o atmosferă potrivită, astfel încât să mă relaxez muncind. Și să mă pot bucura cu adevărat de ceea ce făceam.

Pentru mine, întotdeauna Crăciunul a fost cea mai importantă sărbătoare din an. Nu atât pentru semnificația sa religioasă, cât pentru atmosfera ei de familie. Pentru prilejul de a dărui și de a face bucurii celor dragi. Pentru momentele petrecute împreună cu sora mea, iar mai apoi cu nepoții mei, la împodobirea bradului. Pentru frumusețea colindelor și pentru aromele din casă.

Când îmi voi scrie rezoluția de Anul Nou, mă voi gândi la anul acesta ca la o perioadă în care m-am dezvoltat într-o direcție surprinzătoare. În luna ianuarie am copt, acasă, primele prăjituri din viața mea. O lună mai târziu, îmi făceam o meserie din asta. Și am descoperit că noua mea ocupație e una frumoasă, chiar dacă nu m-aș fi gândit niciodată înainte că voi avea astfel de preocupări și plăceri.

Așa încât bucătăreala din perioada sărbătorilor are și o altă semnificație, aceea a bucuriei de a descoperi că sunt în stare să pregătesc prăjituri gustoase, apreciate de cei din jurul meu. E o senzație nouă și care îmi dă satisfacții. Dacă până nu demult aveam impresia că nu mă pricep la mai nimic, acum sunt mulțumită că încep să învăț o meserie nouă. Și parcă îmi găsesc și eu locul și rostul în lume.

Dacă aș avea timp, de Crăciunul acesta, mi-ar plăcea să coc prima pizza din viața mea. Să umplu casa de arome delicioase de șuncă și mozzarella. Și să dăruiesc câte o felie celor dragi.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Sâmbătă cu pizza

Sâmbătă am avut o nesperată zi liberă, aşa că mi-am spus să îmi fac de cap. M-am trezit târziu, deşi aveam de scris, şi pe la 12 am ieşit prin cartier, deşi îmi spusesem că nu voi ieşi din casă în ziua aceea.
Mi-am cumpărat nişte beri de la magazinul din colţ, apoi am mers la pizzeria despre care unele voci spun că ar fi cea mai bună din oraş. Acolo servea o singură domnişoară şi se vedea că de abia face faţă comenzilor. I-am spus că vreau o pizza pentru acasă.
Am consultat meniul şi iniţial am vrut să mă opresc la Pizza Primavera. Într-adevăr, era o vreme de primăvară, deşi era octombrie, cu soare şi păsări cântând, chiar dacă la magazinul din colţ au apărut primele mandarine, care convieţuiau paşnic cu nişte castane de import. Până la urmă, însă, am optat pentru Pizza Capriciosa, pentru că şi eu, în ultima vreme, m-am dovedit a fi capricioasă.
Domnişoara nu m-a întrebat dacă vreau ketchup, iar eu am uitat să precizez, fapt pe care aveam să îl regret mai târziu. Mi s-a spus că pizza …

De Crăciun mâncăm pizza

O parte importantă a tradițiilor de Crăciun sunt cele culinare. Mesele se umplu cu sarmale, friptură de porc, șnițele, salată boeuf și cozonaci.
Însă în fiecare familie există tradiții proprii, și se lasă și puțin loc pentru mici experimente. Mai ales în familiile unde sunt copii, e important să se gătească și feluri care să le placă acestora, altfel există riscul ca ei să se îndoape cu cozonac și să nu mai mănânce mâncare „adevărată”.

Eu vă propun ca de Crăciun să încercați... pizza. Pizza de sărbătoare, cu cârnați (dacă vă plac) sau cu alte ingrediente pe care le încercați mai rar, cum ar fi somonul sau ananasul. Copiilor cu siguranță le va plăcea o pizza cu cât mai puține ingrediente. Puteți pregăti mini-pizza, decupând blaturile la mărimea unei palme (puteți face asta folosind un pahar), pe care apoi să le așezați pe un platou și pe care să le serviți ca aperitiv.

Pentru a le da o satisfacție celor mici, va trebui să vă puneți imaginația la lucru. Din aluatul pentru blat veți putea…

Centrul Vechi, sărățele și Crăciun în avans

Zilele trecute am fost la București, cu treburi. M-am cazat acasă la două prietene, undeva în Centrul Vechi. Sâmbătă, în jurul prânzului, am vizitat târgul de carte, apoi, pe un frig de crăpau oasele, ne-am întors acasă. Am intrat doar la un Mega și am cumpărat două sticle de vin rose. Urma să avem musafiri în seara aceea.

Odată ajunse acasă, am luat prânzul, iar apoi eu m-am culcat puțin. Mă chinuia o răceală și aveam o permanentă stare de somnolență.

Am dormit mai mult decât îmi planificasem. Când m-am trezit, m-am dus în bucătărie. Mirosea bestial a aluat copt. Fetele erau ocupate: făceau sărățele și clătite. Maria decupa din aluat inimioare, ursuleți, omuleți și steluțe, le dădea cu sare și apoi presăra chimen. Kira pregătea aluatul pentru clătite, în timp ce cânta „Chestnuts roasting on an open  fire”. O frumoasă colindă americană.

M-am oferit să le ajut, dar m-au refuzat categoric. M-au trimis la masă și mi-au spus să deschid sticla de vin. Vinul era ușor, demisec și mergea bine cu…