Treceți la conținutul principal

Pizza din miez de noapte

Am o problemă: mă trezesc noaptea şi mi-e foame. O foame de lup. Aşa că beau o gură de apă, merg la baie şi apoi bâjbâi până la frigider. Uneori nu găsesc nimic interesant în el. De fapt, e o strategie: nu îmi cumpăr bunătăţi, ca să nu mănânc prea mult.

Dar penuria aceasta e insuportabilă uneori. Ieri m-am trezit pe la 3. Cu ochii cârpiţi de somn, am cercetat rafturile frigiderului. Un vânt aspru sufla peste ele. Am găsit, totuşi, nişte ciuperci champignon, nişte mozzarella şi câteva felii de şuncă. Şi atunci mi s-a aprins un beculeţ: pizza!

Mi-am amintit că aveam nişte blaturi de pizza rămase din urmă cu două zile, când avusesem invitaţi nişte prieteni la masă. Mai era şi pastă de roşii.

M-am apucat de gătit. Am curăţat ciupercile, le-am feliat. Am ras mozzarella şi am tăiat bucăţi feliile de şuncă. Am încins cuptorul. Am aranjat totul pe blaturi şi am dat la copt. În câteva minute, casa mirosea demenţial. Prietenul meu s-a trezit şi l-am văzut apărând în bucătărie. Saliva.

De abia am aşteptat ca piza să se răcească puţin, cât să o putem mânca. Ne simţeam în paradis. Toate acele arome, ciupercile suculente, mozzarella care se întindea delicios, şunca rumenită ne-au cucerit.

Şi, la urma urmei, folosisem doar nişte resturi din frigider. La final, ne-am turnat câte un pahar cu vin. Am stat de vorbă, la masa din bucătărie, despre o decizie pe care trebuia să o luăm cât de curând.
Aceea de a nu mai mânca după ora 18. Şi totuşi, ne simţeam atât de bine!

Am hotărât ca în ziua aceea, după serviciu, să mergem la restaurant. Şi să comandăm pizza. O pizza adevărată, preparată de profesionişti. De abia aşteptam să putem spune: „a noastră a fost mai bună!”

Ei bine, ştiam şi noi că nu fusese nu ştiu ce, şi totuşi părea a fi fost cea mai bună pizza din viaţa noastră. Poate că era şi sentimentul acela pe care îl ai când faci un lucru nu neapărat interzis, dar care nu se face. Poate că era şi bucuria de a găti după mult timp în care mâncasem doar salate şi sandviciuri. Sau poate că era confortul de a ne regăsi împreună, în toiul nopţii, când întreg cartierul era învăluit în întuneric, şi doar de la o fereastră deschisă şi luminată răzbăteau valuri de arome îmbietoare.

Oricum, era ceva. Ceva ce semăna a fericire.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Condimente pentru pizza: 8 idei delicioase

Pizza se naște ca o mâncare  din popor din cauza simplității materiilor prime folosite atât pentru a face aluatul, cat si pentru a combina condimentele care poate satisface si atrage chiar și regii. De-a lungul timpului, această mâncare a fost adesea văzută ca o mâncare aproape improvizată, plasată în fundal în comparație cu alte feluri de mâncare fină de gastronomie națională; acum însă pizza  poartă  haine noi, se potrivește chiar printre preferintele gurmanzilor.

Pizza este perfectă atunci când este îmbogățită de condimente simple, dar este, de asemenea, capabilă să uimească ca un vehicul versatil de excelență gastronomică. Există, totuși, unele toppinguri  care sunt adevărate pietre de temelie, clasice, atemporale sau un mariaj al gusturilor.

Pentru o Pizza Margherita autentică - roșii decojite, ulei de măsline extra virgin, mozzarela din lapte de vacă numită fiordilatte, busuioc: sunt ABC-ul  pentru o margherita de calitate. Regina pizzelor își găsește punctul forte în simplita…

Când mi-e poftă de pizza

Am citit undeva despre un studiu care arată că între creierele celor care amână tot timpul ceea ce au de făcut și ale celor care se apucă imediat de treabă există diferențe structurale. Eu, una, mă număr printre „procrastinators”, adică printre cei care își amână treburile cât de mult posibil.

Am început textul atât de savant doar pentru a vă spune că fac asta chiar și când mi-e poftă de ceva bun. Am zile în care mi se pune pata pe câte un aliment. În general este vorba despre alimente nesănătoase, desigur. Spre exemplu, într-o zi mi se pune pata pe parizer. Sunt în stare să mănânc un kilogram de parizer din cel mai scârbos, din cel mai ieftin, pe care îl găsesc la magazinul din blocul meu. Alteori mi se face o poftă incredibilă de pizza. Din care nu aș avea voie să mănânc, pentru că oricum am multe kilograme în plus și ar trebui, nu-i așa, să ronțăi doar cotoare de varză. Deci, cum spuneam, creierul meu urlă „pizza!!!”. Cel mai simpu ar fi să mă îmbrac, să cobor în stradă și să merg c…

E timpul să începem o viaţă sănătoasă

Sărbătorile au trecut, iar tu eşti total nemulţumită de felul în care arăţi cu cele câteva kilograme în plus. Nu e cazul să te panichezi. Să-ţi propui să le dai jos în doar două săptămâni este cea mai mare greşeală. Primul lucru pe care trebuie să-l faci este să-ţi faci abonament la sală sau la piscină.

Dacă ţi se pare prea scump, o soluţie ar fi să faci o mică investiţie şi să-ţi cumperi un aparat de fitness pentru acasă. Dar dacă ai cheltuit prea mult în luna decembrie şi nu mai ai banii necesari pentru asta, rămâne oricând valabilă soluţia alergatului pe pistă, în parc, şi chiar cea a plimbărilor lungi prin oraş, dar neapărat în ritm rapid.

Al doilea sfat este să nu tai drastic caloriile zilnice. O dietă strictă îi va da organismul peste cap. În plus, te va face să te simţi nefericită şi o vei abandona curând. Mult mai înţelept este să mănânci sănătos.

Un regim de viaţă sănătos presupune un mic dejun consistent, care să conţină neapărat şi cerale integrale, fie sub formă de fulgi…