Zilele trecute am fost la București, cu treburi. M-am cazat acasă la două prietene, undeva în Centrul Vechi. Sâmbătă, în jurul prânzului, am vizitat târgul de carte, apoi, pe un frig de crăpau oasele, ne-am întors acasă. Am intrat doar la un Mega și am cumpărat două sticle de vin rose. Urma să avem musafiri în seara aceea.
Odată ajunse acasă, am luat prânzul, iar apoi eu m-am culcat puțin. Mă chinuia o răceală și aveam o permanentă stare de somnolență.
Am dormit mai mult decât îmi planificasem. Când m-am trezit, m-am dus în bucătărie. Mirosea bestial a aluat copt. Fetele erau ocupate: făceau sărățele și clătite. Maria decupa din aluat inimioare, ursuleți, omuleți și steluțe, le dădea cu sare și apoi presăra chimen. Kira pregătea aluatul pentru clătite, în timp ce cânta „Chestnuts roasting on an open fire”. O frumoasă colindă americană.
M-am oferit să le ajut, dar m-au refuzat categoric. M-au trimis la masă și mi-au spus să deschid sticla de vin. Vinul era ușor, demisec și mergea bine cu sărățelele. Am căutat YouTube pe telefon și am pus „Chestnuts roasting on an open fire”, apoi „Santa Baby” și alte cântece de sezon.
De sezonul următor, căci noi ne aflam de abia puțin după mijlocul lui noiembrie. În bucătăria caldă și mirosind apetisant s-a creat o atmosferă atât de frumoasă, încât ne bucuram ca și cum am fi petrecut adevăratul Crăciun împreună.
În seara aceea, pe mine m-a doborât din nou oboseala, iar musafirii nu au mai venit. Clătite am mâncat a doua zi dimineață. Le dusesem fetelor, din cămara mamei mele, dulceață de mentă, dulceață de ribizli și de cireșe cu lavandă. De abia au așteptat să le guste.
Dar cel mai încântate au fost de dulceața de mentă, încât au spus că mă vor vizita la vară, să învețe direct de la mama cum se prepară.
Sărățelele le-am luat cu noi în excursie. Căci a doua zi am mers pe Valea Prahovei. Ne-au prins foarte bine, mai ales celor care nu prea mâncaseră la micul dejun.
S-au purtat atât de frumos fetele, încât, odată ajunsă acasă, m-am gândit cum să le răsplătesc. Cred că, în luna decembrie, le voi trimite un pachet cu fursecuri făcute de mine, și o felicitare în care le voi scrie ca, în timp ce le gustă, să asculte „Chestnuts roasting on an open fire”.
Așa va fi ca și cum am fi din nou împreună, în bucătărioara din Centrul Vechi al Bucureștiului, mirosind frumos a bunătăți.
Odată ajunse acasă, am luat prânzul, iar apoi eu m-am culcat puțin. Mă chinuia o răceală și aveam o permanentă stare de somnolență.
Am dormit mai mult decât îmi planificasem. Când m-am trezit, m-am dus în bucătărie. Mirosea bestial a aluat copt. Fetele erau ocupate: făceau sărățele și clătite. Maria decupa din aluat inimioare, ursuleți, omuleți și steluțe, le dădea cu sare și apoi presăra chimen. Kira pregătea aluatul pentru clătite, în timp ce cânta „Chestnuts roasting on an open fire”. O frumoasă colindă americană.
M-am oferit să le ajut, dar m-au refuzat categoric. M-au trimis la masă și mi-au spus să deschid sticla de vin. Vinul era ușor, demisec și mergea bine cu sărățelele. Am căutat YouTube pe telefon și am pus „Chestnuts roasting on an open fire”, apoi „Santa Baby” și alte cântece de sezon.
De sezonul următor, căci noi ne aflam de abia puțin după mijlocul lui noiembrie. În bucătăria caldă și mirosind apetisant s-a creat o atmosferă atât de frumoasă, încât ne bucuram ca și cum am fi petrecut adevăratul Crăciun împreună.
În seara aceea, pe mine m-a doborât din nou oboseala, iar musafirii nu au mai venit. Clătite am mâncat a doua zi dimineață. Le dusesem fetelor, din cămara mamei mele, dulceață de mentă, dulceață de ribizli și de cireșe cu lavandă. De abia au așteptat să le guste.
Dar cel mai încântate au fost de dulceața de mentă, încât au spus că mă vor vizita la vară, să învețe direct de la mama cum se prepară.
Sărățelele le-am luat cu noi în excursie. Căci a doua zi am mers pe Valea Prahovei. Ne-au prins foarte bine, mai ales celor care nu prea mâncaseră la micul dejun.
S-au purtat atât de frumos fetele, încât, odată ajunsă acasă, m-am gândit cum să le răsplătesc. Cred că, în luna decembrie, le voi trimite un pachet cu fursecuri făcute de mine, și o felicitare în care le voi scrie ca, în timp ce le gustă, să asculte „Chestnuts roasting on an open fire”.
Așa va fi ca și cum am fi din nou împreună, în bucătărioara din Centrul Vechi al Bucureștiului, mirosind frumos a bunătăți.
recomandam
Comentarii
Trimiteți un comentariu