Treceți la conținutul principal

Feerie de iarnă cu miros de pizza

Afară ninge cu fulgi mari. Dar ce spun, parcă sunt bulgări care cad cu viteză în capetele oamenilor. În
 fața ferestrei, în intersecție, s-a blocat o mașină. O alta vrea să o depășească și se împotmolește și ea. Nu se mai deosebește drumul de trotuar. Prăpădul alb e la apogeu.  Înăuntru, în casă, încă am bradul împodobit. Luminițele strălucesc în culori și parcă văd felii de pizza agățate de crengi. Închid ochii și îi deschid iar. Feliile triunghiulare sunt tot acolo, văd chiar și sosul cum se scurge pe parchet. E clar, mi-e foame.

Centrala merge de câteva ore, dar tot mi-e frig. Mi-am pus o bască în cap, să mă încălzesc, dar fără rezultat. Ultima soluție e să pornesc cuptorul. De abia aștept momentul când bucătăria se va umple iar de arome. Recunosc, e și un mod de a-mi teroriza vecinii, care, podidiți de mirosurile din bucătăria mea, mă întreabă uneori ce am mai gătit. Și îmi mărturisesc că salivează abundent atunci când pe mine mă apucă cheful de bucătăreală.

Pentru mine, gătitul e un ritual. Nu o pot face fără un fundal sonor adecvat. Apoi îmi pun șorțul. Am șorțuri diferite, pentru stări de spirit diferite. De obicei, în momentul acesta, știu deja ce vreau să gătesc. Adică știu în detaliu. Astăzi va fi pizza.

Dar nu orice pizza, ci una cu șuncă, mozzarella, ciuperci și porumb. Asta am în casă, dar recunosc că sunt și unele dintre ingredientele mele preferate.
În general, îmi place ca mai întâi să pregătesc tot ce am nevoie.

Tăi șunca cubulețe, rad mozzarella, curăț și tai ciupercile, scurg porumbul din conservă. Pregătesc toate ingredientele necesare pentru blat, astfel încât atunci când mă voi apuca efectiv de lucru să nu mai fie nevoie să mă întrerup.

Mă relaxează atât de mult toate astea, încât încă nu mi-am dat seama dacă îmi place mai mult să gătesc, sau să mănânc ceea ce am gătit. Sunt o gurmandă, dar apreciez mâncarea de calitate, nu neapărat în cantități mari.

Gătitul este în mare parte o muncă de creație, și poate de aceea este atât de fascinant. Chiar dacă gătești după rețetă, contribuția ta e semnificativă. Și asta se vede dacă compari același fel de mâncare gătit în momente diferite. Dacă ajungi să stăpânești cât de cât arta gătitului și îți permiți să te abați de la rețetă, atunci începe aventura.

Pizza e gata. O introduc în cuptor, reglez flacăra și aștept. Atmosfera e din ce în ce mai plăcută. Îmi scot basca și mă relaxez. În bucătărie miroase frumos.
Afară, pe geam, se văd cele două mașini blocate în intersecție. Ninge cu oameni de zăpadă.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Vara, la terasă

A venit vara. Terasele sunt pline. Când se lasă seara, se aud clinchete. De halbe, de furculițe lovite de farfurii. Berea și pizza sunt în top. E drept, sunt și câteva dudui care preferă salata. Numai că salata nu merge cu bere. Așa că beau apă plată cu lămâie. Un meniu potrivit pentru doamnele și domnișoarele obsedate de numărul de calorii îngurgitate. Pentru oamenii de gașcă, însă, există un alt meniu. Pizza și bere, cum spuneam. Bine, mai sunt și cei care cer platourile acelea imense cu cărnuri. Mici, bacon, cârnați, chestii. Nu spun, merg și acelea cu bere. Sunt okeiuțe. Dar pizza rămâne prima în topul preferințelor. Pizza place tuturor. De la copii la bătrâni. Femei și bărbați. „Carnivori” și vegetarieni. Toți salivează când aud de pizza. De altfel, nimeni nu spune „mergem la o salată”. Nici măcar „mergem la un cârnat”. Dar toată lumea a spus cel puțin o dată în viață „mergem la pizza”. E atât de firesc! Pizza merge atunci când ieși cu familia. Dar și atunci când ieși cu gașca

Pauza de pizza

Când am fost în Franța, cel mai tare m-a impresionat religiozitatea cu care se respectă siesta. Între orele 12 și 14, toată lumea este în pauză de masă. Practic, o țară întreagă este paralizată timp de două ore. În afară de restaurante și magazine, totul este închis: oamenii trebuie să mănânce și să se odihnească. În România, un astfel de obicei lipsește cu desăvârșire. Dar, cum tot oameni suntem și noi, trebuie să mâncăm în intervalul celor opt ore, cât se presupune că stăm la serviciu. Așa că furăm niște timp din program și, mai pe față, mai pe ascuns, ciugulim câte ceva. Că e vorba de un sandvici sau de o masă copioasă, asta depinde de la caz la caz, în funcție de buget, de pofta de mâncare, de tupeu și, nu în ultimul rând, de șefi. Dacă vrei să mănânci bine și să-ți oferi o jumătate de oră de bucurie, este foarte probabil că vei comanda  o pizza. Ea are avantajul că este concomitent un aliment simplu și bogat, cu un buchet de arome care îți dă senzația mâncării bine gătite, și ca

Care vor fi tendinţele culinare în 2018

Pinterest, site-ul care inspiră milioane de utilizatori în materie de modă, design interior, alimentaţie, vacanţe, a dat publicităţii câteva preparate despre care crede că vor fi la modă în 2018. Bazându-se pe analiza căutărilor celor peste 200 de milioane de utilizatori au ajuns la câteva concluzii interesante. Articolul complet, aici: http://www.descopera.ro/dnews/16911446-care-vor-fi-tendintele-culinare-in-2018 Doar cateva exemple: Super cafelele Cafelelor li s-au adăugat din ce în ce mai des arome care să le potenţeze beneficiile. De exemplu, diverse tipuri de proteine pudră sau colagen sunt puse în cafea. Pasionaţii de cafea merg şi mai departe şi adaugă în băutura lor preferată banane sau fulgi de ovăz transformând-o într-un smoothie. Aromele marocane Potrivit Pinterest, postările despre alimente marocane au crescut anul trecut cu 2579 procente. Utilizatorii au căutat chimen, cardamon, coriandru, măsline, lămâi murate sau mâncăruri înăbuşite. Proteinele de origine veg