Feerie de iarnă cu miros de pizza

Afară ninge cu fulgi mari. Dar ce spun, parcă sunt bulgări care cad cu viteză în capetele oamenilor. În
 fața ferestrei, în intersecție, s-a blocat o mașină. O alta vrea să o depășească și se împotmolește și ea. Nu se mai deosebește drumul de trotuar. Prăpădul alb e la apogeu.  Înăuntru, în casă, încă am bradul împodobit. Luminițele strălucesc în culori și parcă văd felii de pizza agățate de crengi. Închid ochii și îi deschid iar. Feliile triunghiulare sunt tot acolo, văd chiar și sosul cum se scurge pe parchet. E clar, mi-e foame.

Centrala merge de câteva ore, dar tot mi-e frig. Mi-am pus o bască în cap, să mă încălzesc, dar fără rezultat. Ultima soluție e să pornesc cuptorul. De abia aștept momentul când bucătăria se va umple iar de arome. Recunosc, e și un mod de a-mi teroriza vecinii, care, podidiți de mirosurile din bucătăria mea, mă întreabă uneori ce am mai gătit. Și îmi mărturisesc că salivează abundent atunci când pe mine mă apucă cheful de bucătăreală.

Pentru mine, gătitul e un ritual. Nu o pot face fără un fundal sonor adecvat. Apoi îmi pun șorțul. Am șorțuri diferite, pentru stări de spirit diferite. De obicei, în momentul acesta, știu deja ce vreau să gătesc. Adică știu în detaliu. Astăzi va fi pizza.

Dar nu orice pizza, ci una cu șuncă, mozzarella, ciuperci și porumb. Asta am în casă, dar recunosc că sunt și unele dintre ingredientele mele preferate.
În general, îmi place ca mai întâi să pregătesc tot ce am nevoie.

Tăi șunca cubulețe, rad mozzarella, curăț și tai ciupercile, scurg porumbul din conservă. Pregătesc toate ingredientele necesare pentru blat, astfel încât atunci când mă voi apuca efectiv de lucru să nu mai fie nevoie să mă întrerup.

Mă relaxează atât de mult toate astea, încât încă nu mi-am dat seama dacă îmi place mai mult să gătesc, sau să mănânc ceea ce am gătit. Sunt o gurmandă, dar apreciez mâncarea de calitate, nu neapărat în cantități mari.

Gătitul este în mare parte o muncă de creație, și poate de aceea este atât de fascinant. Chiar dacă gătești după rețetă, contribuția ta e semnificativă. Și asta se vede dacă compari același fel de mâncare gătit în momente diferite. Dacă ajungi să stăpânești cât de cât arta gătitului și îți permiți să te abați de la rețetă, atunci începe aventura.

Pizza e gata. O introduc în cuptor, reglez flacăra și aștept. Atmosfera e din ce în ce mai plăcută. Îmi scot basca și mă relaxez. În bucătărie miroase frumos.
Afară, pe geam, se văd cele două mașini blocate în intersecție. Ninge cu oameni de zăpadă.

si la final ceva mai dulce va recomandam Cofetaria Mai Dulce