Treceți la conținutul principal

Primăvară și pizza


Pentru un gurmand, orice masă e o sărbătoare. Ea trebuie savurată în tihnă, concentrat, fără a fi disturbat de ceva sau de cineva, și încheiată cu un desert și o băutură bună. Pentru că o mâncare bine gătită îl face pe gurmand fericit. Ba mai mult, o mâncare bună poate deveni o amintire prețioasă.
Ce legătură este, însă, între mâncare și primăvară? Păi primăvara este iarăși un motiv să fim fericiți. De cum apar primii ghiocei, cenușiul iernii începe să se șteargă, doamnele și domnișoarele își calcă rochițele colorate, iar Facebook-ul se umple de fotografii cu flori.

Pentru cei care își doresc să fie cu adevărat fericiți, ar trebui să existe un fel de mâncare care să combine gustul delicios și prospețimea primăverii.

Desigur, știți deja că m-am gândit la pizza. O pizza mai deosebită, decupată în formă de floare. Există forme speciale de decupat aluatul, disponibile în magazine și pe site-urile specializate. Sau puteți desena chiar voi pe o coală, pe care să o decupați după contur și apoi să o așezați deasupra blatului. Cu un cuțit mic și bine ascuțit veți putea apoi tăia blatul după forma hârtiei.

Petalele vor fi din felii subțiri de șuncă. În mijloc, puteți pune o felie de salam, iar deasupra, cubulețe de cu mozzarella. Niște boabe de porumb ne vor duce cu gândul la firele de polen și vor înveseli cromatica preparatului. Același scop, de contrast, îl pot avea niște felii de roșii cherry. Desigur, pentru că vorbim despre primăvară, nu putem uita frunzele de ruccola, aranjate frumos, una câte una, între petale.

În funcție de dimensiunile pe care le are forma aleasă, puteți face o pizza mare sau multe minipizza. Ele vor arăta minunat în ambele cazuri. Florile de pizza vă vor aduce în bucătărie arome apetisante și culori vii, culorile începutului lumii. Vor fi ceva deosebit și pentru o reuniune cu prietenii sau pentru ziua de naștere a copilului vostru. În special copiii vor aprecia acest preparat, deoarece cei mici sunt întotdeauna atenți la aspectul mâncării. De multe ori, acesta îi va determina să guste un preparat sau să îl respingă vehement.

Desigur că, după același model, se pot face un număr infinit de variante de pizza. În funcție de momentul anului sau de ocazie, veți putea alege forma cea mai potrivită. Formele pe care le găsiți de cumpărat sunt, în general, gândite pentru turta dulce și pentru fursecuri, dar există și forme de mai mari dimensiuni, care ar fi potrivite pentru o gustare.

Poftă bună!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Feerie de iarnă cu miros de pizza

Afară ninge cu fulgi mari. Dar ce spun, parcă sunt bulgări care cad cu viteză în capetele oamenilor. În  fața ferestrei, în intersecție, s-a blocat o mașină. O alta vrea să o depășească și se împotmolește și ea. Nu se mai deosebește drumul de trotuar. Prăpădul alb e la apogeu.  Înăuntru, în casă, încă am bradul împodobit. Luminițele strălucesc în culori și parcă văd felii de pizza agățate de crengi. Închid ochii și îi deschid iar. Feliile triunghiulare sunt tot acolo, văd chiar și sosul cum se scurge pe parchet. E clar, mi-e foame. Centrala merge de câteva ore, dar tot mi-e frig. Mi-am pus o bască în cap, să mă încălzesc, dar fără rezultat. Ultima soluție e să pornesc cuptorul. De abia aștept momentul când bucătăria se va umple iar de arome. Recunosc, e și un mod de a-mi teroriza vecinii, care, podidiți de mirosurile din bucătăria mea, mă întreabă uneori ce am mai gătit. Și îmi mărturisesc că salivează abundent atunci când pe mine mă apucă cheful de bucătăreală. Pentru mine, gătitul

Ketchup-ul, sosul favorit al lui Jane Austen

“Îl avem cu toţii pe masă. O pastă roşie, mai degrabă lichidă, închisă într-un recipient din plastic. Nu ne-am putea închipui că, iniţial, ketchup-ul nu a avut nicio legătură cu pătlăgelele roşii, principalul ingredient, şi nici cu Italia, patria pastelor... Ketchup-ul, susţin istoricii, vine de la cuvântul chinezesc „koe-chiap” sau „ke-tsiap”, care se traduce prin saramură de peşte sau peşte fermentat. La origine, sosul semăna mai mult cu cel de soia pe care îl cunoaştem astăzi sau cu sosul Worcestershire, bazat pe saramura de peşte, ierburi şi condimente…” Continuarea articolului, aici: https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/ketchup-ul-sosul-favorit-al-lui-jane-austen  

Vara, la terasă

A venit vara. Terasele sunt pline. Când se lasă seara, se aud clinchete. De halbe, de furculițe lovite de farfurii. Berea și pizza sunt în top. E drept, sunt și câteva dudui care preferă salata. Numai că salata nu merge cu bere. Așa că beau apă plată cu lămâie. Un meniu potrivit pentru doamnele și domnișoarele obsedate de numărul de calorii îngurgitate. Pentru oamenii de gașcă, însă, există un alt meniu. Pizza și bere, cum spuneam. Bine, mai sunt și cei care cer platourile acelea imense cu cărnuri. Mici, bacon, cârnați, chestii. Nu spun, merg și acelea cu bere. Sunt okeiuțe. Dar pizza rămâne prima în topul preferințelor. Pizza place tuturor. De la copii la bătrâni. Femei și bărbați. „Carnivori” și vegetarieni. Toți salivează când aud de pizza. De altfel, nimeni nu spune „mergem la o salată”. Nici măcar „mergem la un cârnat”. Dar toată lumea a spus cel puțin o dată în viață „mergem la pizza”. E atât de firesc! Pizza merge atunci când ieși cu familia. Dar și atunci când ieși cu gașca