Treceți la conținutul principal

Primăvară și pizza

Pentru un gurmand, orice masă e o sărbătoare. Ea trebuie savurată în tihnă, concentrat, fără a fi disturbat de ceva sau de cineva, și încheiată cu un desert și o băutură bună. Pentru că o mâncare bine gătită îl face pe gurmand fericit. Ba mai mult, o mâncare bună poate deveni o amintire prețioasă.
Ce legătură este, însă, între mâncare și primăvară? Păi primăvara este iarăși un motiv să fim fericiți. De cum apar primii ghiocei, cenușiul iernii începe să se șteargă, doamnele și domnișoarele își calcă rochițele colorate, iar Facebook-ul se umple de fotografii cu flori.

Pentru cei care își doresc să fie cu adevărat fericiți, ar trebui să existe un fel de mâncare care să combine gustul delicios și prospețimea primăverii.

Desigur, știți deja că m-am gândit la pizza. O pizza mai deosebită, decupată în formă de floare. Există forme speciale de decupat aluatul, disponibile în magazine și pe site-urile specializate. Sau puteți desena chiar voi pe o coală, pe care să o decupați după contur și apoi să o așezați deasupra blatului. Cu un cuțit mic și bine ascuțit veți putea apoi tăia blatul după forma hârtiei.

Petalele vor fi din felii subțiri de șuncă. În mijloc, puteți pune o felie de salam, iar deasupra, cubulețe de cu mozzarella. Niște boabe de porumb ne vor duce cu gândul la firele de polen și vor înveseli cromatica preparatului. Același scop, de contrast, îl pot avea niște felii de roșii cherry. Desigur, pentru că vorbim despre primăvară, nu putem uita frunzele de ruccola, aranjate frumos, una câte una, între petale.

În funcție de dimensiunile pe care le are forma aleasă, puteți face o pizza mare sau multe minipizza. Ele vor arăta minunat în ambele cazuri. Florile de pizza vă vor aduce în bucătărie arome apetisante și culori vii, culorile începutului lumii. Vor fi ceva deosebit și pentru o reuniune cu prietenii sau pentru ziua de naștere a copilului vostru. În special copiii vor aprecia acest preparat, deoarece cei mici sunt întotdeauna atenți la aspectul mâncării. De multe ori, acesta îi va determina să guste un preparat sau să îl respingă vehement.

Desigur că, după același model, se pot face un număr infinit de variante de pizza. În funcție de momentul anului sau de ocazie, veți putea alege forma cea mai potrivită. Formele pe care le găsiți de cumpărat sunt, în general, gândite pentru turta dulce și pentru fursecuri, dar există și forme de mai mari dimensiuni, care ar fi potrivite pentru o gustare.

Poftă bună!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De Crăciun mâncăm pizza

O parte importantă a tradițiilor de Crăciun sunt cele culinare. Mesele se umplu cu sarmale, friptură de porc, șnițele, salată boeuf și cozonaci.
Însă în fiecare familie există tradiții proprii, și se lasă și puțin loc pentru mici experimente. Mai ales în familiile unde sunt copii, e important să se gătească și feluri care să le placă acestora, altfel există riscul ca ei să se îndoape cu cozonac și să nu mai mănânce mâncare „adevărată”.

Eu vă propun ca de Crăciun să încercați... pizza. Pizza de sărbătoare, cu cârnați (dacă vă plac) sau cu alte ingrediente pe care le încercați mai rar, cum ar fi somonul sau ananasul. Copiilor cu siguranță le va plăcea o pizza cu cât mai puține ingrediente. Puteți pregăti mini-pizza, decupând blaturile la mărimea unei palme (puteți face asta folosind un pahar), pe care apoi să le așezați pe un platou și pe care să le serviți ca aperitiv.

Pentru a le da o satisfacție celor mici, va trebui să vă puneți imaginația la lucru. Din aluatul pentru blat veți putea…

Centrul Vechi, sărățele și Crăciun în avans

Zilele trecute am fost la București, cu treburi. M-am cazat acasă la două prietene, undeva în Centrul Vechi. Sâmbătă, în jurul prânzului, am vizitat târgul de carte, apoi, pe un frig de crăpau oasele, ne-am întors acasă. Am intrat doar la un Mega și am cumpărat două sticle de vin rose. Urma să avem musafiri în seara aceea.

Odată ajunse acasă, am luat prânzul, iar apoi eu m-am culcat puțin. Mă chinuia o răceală și aveam o permanentă stare de somnolență.

Am dormit mai mult decât îmi planificasem. Când m-am trezit, m-am dus în bucătărie. Mirosea bestial a aluat copt. Fetele erau ocupate: făceau sărățele și clătite. Maria decupa din aluat inimioare, ursuleți, omuleți și steluțe, le dădea cu sare și apoi presăra chimen. Kira pregătea aluatul pentru clătite, în timp ce cânta „Chestnuts roasting on an open  fire”. O frumoasă colindă americană.

M-am oferit să le ajut, dar m-au refuzat categoric. M-au trimis la masă și mi-au spus să deschid sticla de vin. Vinul era ușor, demisec și mergea bine cu…

Feerie de iarnă cu miros de pizza

Afară ninge cu fulgi mari. Dar ce spun, parcă sunt bulgări care cad cu viteză în capetele oamenilor. În
 fața ferestrei, în intersecție, s-a blocat o mașină. O alta vrea să o depășească și se împotmolește și ea. Nu se mai deosebește drumul de trotuar. Prăpădul alb e la apogeu.  Înăuntru, în casă, încă am bradul împodobit. Luminițele strălucesc în culori și parcă văd felii de pizza agățate de crengi. Închid ochii și îi deschid iar. Feliile triunghiulare sunt tot acolo, văd chiar și sosul cum se scurge pe parchet. E clar, mi-e foame.

Centrala merge de câteva ore, dar tot mi-e frig. Mi-am pus o bască în cap, să mă încălzesc, dar fără rezultat. Ultima soluție e să pornesc cuptorul. De abia aștept momentul când bucătăria se va umple iar de arome. Recunosc, e și un mod de a-mi teroriza vecinii, care, podidiți de mirosurile din bucătăria mea, mă întreabă uneori ce am mai gătit. Și îmi mărturisesc că salivează abundent atunci când pe mine mă apucă cheful de bucătăreală.

Pentru mine, gătitul e un…